Seducția podiumului – cazul Taste Atlas
În jurnalism există câteva constante prin care stârnești interesul cititorului, știute de dinaintea erei clickbait-ului. Clasamentele și recordurile sunt două dintre ele. „Cel/ cea mai”, clamate încă din titlu, garantează o știre de succes.
În materie de gastronomie, recordurile sau încercarea depășirii lor sunt un bun instrument de PR. Jurnaliștii și publicul vin buluc la eveniment: cel mai lung cârnat, cea mai mare ciorbă, cel mai greu dovleac și, nu în ultimul rând, dar „foarte la modă”, cele mai multe șaorme sau cei mai mulți burgeri gratis la inaugurare. Un pas mic și previzibil de la organizarea de „lupte de pensionari” pentru tigăile la promoții la îmbrânceli hipsterești de la coadă la pizza moca, la care oricum se stă „la modul ironic”.
Pe de altă parte, topurile par a nu se perima niciodată.
Există o seducție a podiumului și anul trecut pare că un generator de astfel de clasamente s-a detașat la număr de menționări: tasteatlas.com. Dar pentru cei care preiau informațiile, știrea e mai puțin importantă decât rumoarea pe care o poate isca.
Un call to action inerent care ajută la propagare: de la comentarii în subsolul articolului ori postării din social media la share-uri sau invocări la șpriț.
Ca orice alt clasament, rezultatele scindează: unii sunt campioni, alții suporteri ai celor din mijlocul clasamentului. Unii se împăunează, alții contestă rezultatele, arbitrajul sau chiar regulamentul. Chibiții mai vâră bățul prin gard și reaprind focul polemicii.
În cazul topurilor de la Taste Atlas, România a ocupat de multe ori poziții neverosimile, stârnind valuri de mândrie națională din partea unor concetățeni numai buni de racolat în mișcări extremiste.
Nu zic că e rău să te exaltezi când vezi că storceagul sau mititeii ocupă locuri fruntașe în preferințele culinare mondiale. Până la urmă, astfel de topuri nu ne fac rău, dar ne umflă artificial orgoliul în baza unor statistici care nu au legătură cu realitatea mare, ci cu multe realități mai mici, speculate inteligent.
Topurile Taste Atlas sunt făcute de utilizatorii acestui site.
Proiectul a fost conceput de un jurnalist croat și, dacă sunteți atenți, o să vedeți că ponderea mâncărurilor balcanice și mediteraneene este majoritară. De ce? Pentru că utilizatorii site-ului, cei care votează – iar topurile sunt făcute în baza preferințelor lor -, sunt din aceste zone. E normal ca cevapii (mititeii balcanici) sau ciorba de burtă (răspândită în acest areal geografic) să fie peste curry-uri și ramenuri.
Sunt sigur că există un Taste Atlas asiatic unde kimchi și noodles primesc medaliile. Asta nu înseamnă că papanașii nu merită să fie pe podium, ci doar că e ușor să fie acolo când sunt votați de zeci de mii de oameni care i-au gustat, doar că nici brazilienii și nici chinezii n-ar fi de acord.
Text de Cosmin Dragomir | Pe gustul nostru | Recomandări | Eat&Drink
