Viața lui Cioran începe în 1911, la Rășinari, în sânul unei familii din nobilimea transilvăneană.
Deși legat de ținuturile natale, e cunoscută replica sa ”Coasta Boacii e pentru mine o chestie absolut capitală, restul pare de o mediocritate fără pereche”, viața lui Emil Cioran se împarte între România și Franța.
Cei mai mulți îl cunosc pentru cărțile sale din tinerețe: ”Pe culmile disperării”, scrisă pe când avea doar 22 de ani și ”Schimbarea la față a României”, operă care cuprinde idei controversate de care autorul se va dezice mai târziu. Cioran va fi frământat toată viața de teme precum alienarea omului, rolul vieții și al morții sau păcatul originar.
Înainte de a ajunge la Paris, primul contact al lui Cioran cu străinătatea a fost Germania. În 1933, a obținut o bursă a Fundaţiei Humboldt care i-au permis să-și continue studiile de filosofie începute la Universitatea București, la Berlin și să-i aprofundeze pe Nietzsche și Schopenhauer. România i-a mai fost din nou casă din 1936, când a predat filosofie, timp de un an, la Liceul ”Andrei Şaguna“ din Braşov. N-a fost însă atras de această latură pedagogică. De altfel, Cioran le spunea elevilor să nu înveţe, fiindcă filosofia nu trebuie învăţată, ci trebuie judecată.
În 1937, Cioran a plecat cu o bursă de studii în Franța. În 1945 a publicat ultima carte în limba română și i-a fost retrasă cetățenia de către comuniști. S-a stabilit la Paris în cartierul latin pe care nu l-a părăsit niciodată și a trăit ca apatrid pentru că nu a acceptat cetățenia franceză. Din acest moment, Cioran publică doar în franceză.
În ultimii ani ai vieţii, e chinuit de boala Alzheimer şi e internat la Spitalul Broca, unde partenera sa Simone Boué îl vizitează zilnic. Mormântul său se află în cimitirul Montparnasse din Paris.
Una dintre cele mai emoționante relatări despre viața lui Cioran o face Matei Vișniec, scriitor român stabilit la Paris, în piesa ”Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, o întâlnire subiectivă și imaginară între Vișniec și Cioran, pusă în scenă în 2004 de regizorul Radu Afrim la Naționalul clujean.
Text de RĂZVAN SĂDEAN
Foto portret: Getty Images
Foto cover: Nicu Cherciu
CITEȘTE ȘI:
Sibieni celebri #8 – Adrian Ordean: sibianul care și-a pus inima în hiturile anilor ’90-2000
Sibieni celebri #7 – Carl Dörschlag: pictorul care a crescut o generație de artiști transilvăneni
Sibieni celebri #6 – Andreas Rieger: forjorul care a pus umărul la prosperitatea Sibiului
Sibieni celebri #5 – Emil Hurezeanu: de la librar la ambasador, veșnic îndrăgostit de Sibiu
Sibieni celebri #3 – Götz Teutsch: violoncelistul sibian care a fermecat-o pe Maria Tănase
Sibieni celebri #1 – Radu Stanca: ”Sunt cel mai frumos din orașul acesta”
