Din capul locului voi spune că Radu Stanca nu e sibian.
S-a născut la Sebeș, însă destinul său e strâns legat de Sibiu. Așa se face că Naționalul sibian îi poartă numele, Parcul Bulevard îi găzduiește bustul și a fost distins post mortem, în 2014, cu o stea pe Aleea Celebrităților din Parcul Cetății. Radu Stanca a fost un inovator și pasionat om de teatru, regizor, actor și dramaturg, extrem de prolific, în ciuda faptului că a trăit doar 42 de ani.
Întâlnirea sa cu viața culturală a Sibiului are loc în 1940 într-un context nefericit, în urma Dictatului de la Viena, când Universitatea clujeană s-a refugiat la Sibiu. Student fiind, Radu Stanca a ales să se mute la Sibiu pentru a-și putea finaliza studiile. Imediat după absolvire e numit asistent suplinitor la Catedra de filosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga, dar din cauza condițiilor politice în continuare tulburi, Radu Stanca rămâne la Sibiu și după 1945, când Universitatea se întoarce la Cluj.
Acesta e și momentul în care numele său și teatrul sibian se întrepătrund pentru totdeauna, el făcând parte din trupa de actori amatori care vor pune bazele Teatrului din Sibiu, ca apoi să devină regizor al acestui teatru. În 1947, îl interpretează pe Dorel Slăvescu în spectacolul ”Păcat de tine, Tony” de Puiu Maximilian. Doi ani mai târziu montează primul spectacol, ”Căsuța din câmpie” de Samuil Marșak.
Au urmat apoi peste 30 de spectacole, care au o contribuție imensă la ceea ce numim astăzi teatrul sibian prin excelență, cunoscut și apreciat în toată lumea.
Radu Stanca este una dintre cele mai complexe și valoroase personalități culturale pe care le-a avut Sibiul în secolul XX.
O anecdotă spune că își saluta colegii de la teatru cu versul ”Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”, vers care deschide și închide una dintre capodoperele sale, poezia ”Corydon”.
Text de RĂZVAN SĂDEAN
