Puțini știu că unul dintre cei mai importanți regizori români ai secolului trecut s-a născut în 1912, în Râu Sadului.
Victor Iliu, considerat de mulți dintre colegii săi „cea mai înaltă instanţă intelectuală a cineaştilor”, a fost mai mult decât un cineast: a fost un mentor, un teoretician al filmului, dar și un fin artist vizual.
Deși mulți îl leagă de Săliște, unde a copilărit și unde astăzi o stradă îi poartă numele, originile sale rămân adânc înrădăcinate în Râu Sadului. După studii comerciale la București, Victor Iliu a ales, în ciuda planurilor familiei, să urmeze calea artei. A început cu literatura și desenul, dar adevărata sa pasiune s-a dovedit a fi cinematografia. A fost primul președinte al Uniunii Cineaștilor din România, iar cel mai cunoscut film al său este „La Moara cu noroc”, una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes, în 1957.
În jurul lui Victor Iliu s-a format o întreagă generație de cineaști: Lucian Pintilie i-a fost asistent de regie la filmul „Comoara de la Vadul Vechi”, Liviu Ciulei a colaborat cu el ca regizor secund la „Moara cu noroc”, iar Dan Pița l-a avut ca profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Despre influența sa, Dan Pița mărturisea că era o personalitate impunătoare, un analist profund al filmului și un teoretician de excepție, ale cărui lecții l-au însoțit toată viața.
Impactul lui Victor Iliu a fost profund și de durată, nu doar prin filmele sale, ci mai ales prin felul în care a modelat gustul artistic și gândirea vizuală a cinematografiei românești. Deși s-a stins din viață la doar 56 de ani, moștenirea lui continuă să inspire, confirmând locul său în galeria marilor cineaști români.
