În a treia zi a anului 1896, într-o familie modestă din localitatea Turnişor, astăzi cartier al Sibiului, se năștea George Calboreanu, actorul care avea să devină una dintre figurile legendare ale teatrului românesc.
În cei 67 de ani petrecuți pe scenă, a interpretat nu mai puțin de 343 de roluri și a dat viață unei impresionante galerii de personaje.
Din Sibiu, drumurile l-au purtat mai întâi spre București, apoi spre Constanța, unde voia să se îmbarce pe un vapor și să plece în America. Revenit în Capitală, s-a angajat în corul unei biserici și a încercat să intre la Operetă – fără succes, comisia neputând decide dacă are voce de tenor, bas sau bariton.
A urmat apoi Iașul, unde, odată cu mobilizarea din timpul Primului Război Mondial, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, în clasa lui State Dragomir, având colegi precum C. Ramadan, Miluță Gheorghiu, Sorana Țopa, Costache Antoniu și Alex Critico. A urmat cursurile cu atâta intensitate, încât până în iunie 1918 reușise să parcurgă doi ani de studiu. În primăvara lui 1919, a absolvit toate cele patru clase ale Conservatorului, cu nota 10.
În același an a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în stagiunea 1918–1919, cu roluri în „Fântâna Blanduziei” și „O noapte furtunoasă”, unde l-a interpretat pe Chiriac. În 1920, Calboreanu a devenit angajat al Teatrului Naţional din Cluj, a obținut un premiu care i-a oferit posibilitatea să studieze la Viena, iar la revenirea în ţară a fost angajat la Teatrul „Regina Maria”, condus de soţii Bulandra.
Din 1923 și până la pensionare, George Calboreanu a fost actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a împărțit scena cu marii actori ai vremii: Aura Buzescu, Sonia Cluceru, Ion Finteșteanu, George Vraca.
Ultimii ani de viață i-a trăit discret, departe de scenă, marcat de singurătate.
