





2020 este anul în care viitorul a fost anulat spune Catherine Nixey într-un articol recent publicat de The Economist. Alții spun că e cel mai bun an de reconectare și descoperire. De o parte și de alta, cele două tabere se luptă în idei aparent contradictorii, fiecare știe că deține adevărul, nimeni nu e dispus să înțeleagă perspectiva celuilalt.


La petrecerea pe care am organizat-o când am împlinit 30 de ani am invitat mulți prieteni, ne-am dus la o cabană undeva pe lângă Făgăraș și am stat tot weekendul. Venea cu mare presiune pentru mine vârsta aceea, aveam senzația că tot ceea ce urmează e decisiv, că răspunderea e mult mai mare, că trebuie să-mi fac ordine în viață. În doar un an mi-am schimbat locul de muncă, m-am mutat și am și divorțat. Cam în ordinea asta.


Sunt cinci ani de când am norocul să mănânc cele mai bune roșii. Mare tupeu o astfel de declarație, știu, va trebui să mă crezi dacă încă nu le-ai gustat pe cele pe care le cultivă Lucian Dragomir în satul Vad, comuna Șercaia de lângă Brașov. Mi-am petrecut o zi la grădina lui, ”Grădina cu hrean”, după cum îi spun cei din sat, care se duc toamna și-și iau singuri hreanul pentru murături.


Jurnal de brașovean. Text de Antoneta Galeș


Text de Antoneta Galeș


Pe măsură ce trec zilele, toate se transformă în declarații pe care nu știu în cât timp le vom uita: voi merge mai mult la cinema, la teatru. Voi căuta și voi merge la expoziții de artă. Voi fi mai atent la prieteni și mă voi bucura mai mult de vizitele lor. Voi avea mai mare grijă să observ natura, voi savura fiecare moment în ”libertate”.


Dacă februarie e despre iubire, martie e despre femei. Se termină cu inimioarele din pluș, baloane sau ciocolată și, odată cu jumătatea lunii februarie, încep pregătirile.


Ai pornit către Piața Sfatului. Vrei să fii acolo la timp sau chiar cu câteva minute înainte.


Poate că se va schimba și va deveni mai energic, mai deschis, mai curios și mai puțin temător de ceea ce e nou și diferit. Poate că va căpăta mai mult curaj. Poate.