”Abia aștept să ne vedem la o petrecere, abia aștept să mergem la o terasă, abia aștept să mergem la cinema, abia aștept să mergem la teatru…”
Pe măsură ce trec zilele, toate se transformă în declarații pe care nu știu în cât timp le vom uita: voi merge mai mult la cinema, la teatru. Voi căuta și voi merge la expoziții de artă. Voi fi mai atent la prieteni și mă voi bucura mai mult de vizitele lor. Voi avea mai mare grijă să observ natura, voi savura fiecare moment în ”libertate”.
Tânjim mai mult după lucrurile pe care nu le avem. Îmi place să cred că vom reuși să ne ținem de toate promisiunile astea. Cât de greu era să ne fi bucurat mai mult și înainte de toate lucrurile astea ”mici”, care au devenit dintr-o dată atât de mari. S-au transformat pentru că le-am luat întotdeauna de bune, am crezut că vor fi mereu acolo pentru noi. Din limitările noastre, ne-am crezut invincibili. Măcar de am ieși mai înțelepți din asta.
Până una alta, ia să nu mai așteptăm atâta și să vedem ce putem face acum. Această amânare a momentului când ”totul va fi bine” și proiecția unui viitor luminos duce la și mai mult stres acum. Înțeleg că punem pe hold diferite activități economice, înțeleg și recomand din tot sufletul să stăm în casă, aș adăuga doar că e nevoie să fim mai realiști cu privire la ceea ce putem face și cum putem contribui la starea de bine ACUM, să nu o luăm razna mai târziu.
Da, e greu. E un fapt. E o realitate. Oricât de mult ne enervează și ne deranjează, acum este realitatea pe care o avem la dispoziție. Întrebarea cea mai bună este ce pot face eu să îmbunătățesc această realitate? Cu ce pot ajuta? Cu ce pot mă pot ajuta pe mine? Cu ce pot contribui?
Nici înainte nu ajuta să crezi că ajunge doar să-ți dorești ceva și lucrul acela se va îndeplini, după cum nu ajută nici acum să crezi că totul va fi la fel ca înainte. Pentru că mulți au impresia că acest ”totul va fi bine” înseamnă că totul va fi la fel. Aiurea! În cazul în care credem că e doar o pauză și doar un fel de vacanță obligatorie, vom fi mult mai săraci la sfârșit. Oricum vom sta foarte prost la bilanțul pe care ni-l vom face: vom avea mai puțini bani și mai puține șanse de a face bani, ne vor lipsi contactul față în față și atingerile, vom avea mult mai puțină siguranță cu privire la viitor față de momentul când a început totul. Pentru că la început aveam impresia că nu se va schimba (mai) nimic niciodată.
Sunt atât de multe motive pentru care am putea fi recunoscători în fiecare moment!
Îmi repet în fiecare dimineață când mă pot da jos din pat și pot merge că e o zi minunată. De fiecare dată când durerea rămâne constantă mă bucur că a mai trecut o zi în care starea mea s-a menținut acceptabilă. Îmi propun să fac câte ceva foarte mic pe parcursul zilei, dar uneori am pretenții mari de mine și am grijă să accept că am făcut doar o parte (uneori mică) din ceea ce mi-am dorit. Ieri m-am fotografiat cu tabloul la care am lucrat doar zece minute, apoi nu am mai putut sta în picioare. Și nu am putut lucra de jos. M-am bucurat și pentru acelea.
Garantat, e mai bine să fii sănătos când stai acasă. Tot sunt recunoscătoare, puteam fi și mai rău.
Cititul care face bine la cap
E util să ne facem o listă cu cărțile pe care ne dorim să le citim. Normal că o să ne înfigem pentru prima dată la titluri grele, că avem o părere bună despre noi. Perioada prin care trecem este foarte dificilă. Chiar dacă reușim să facem față anxietății, e mult bruiaj în fundal, lumea e agitată, e greu să ne concentrăm. Cei care nu au mai citit de mult timp (luni sau ani) ar fi de preferat să înceapă cu volume care le-ar putea capta atenția.
Obiectivele pe care ni le stabilim ar fi bine să fie smart. Pe scurt, să fie concrete și posibil de atins, că sunt destule greutăți în perioada asta, n-are sens să mai fim și dezamăgiți de noi înșine. Câteva pagini pe zi de citit sunt un bun început. Carte tipărită, însă. E mai ușor de menținut concentrarea în cazul în care cartea e una reală, de hârtie. Așa că îți poți observa progresul în fiecare zi. Azi cinci pagini, mâine zece, tot așa.
Ai putea crede că recomand cărți polițiste și mystery & thriller doar pentru că scriu eu asta. Sunt cercetători care au făcut-o înaintea mea. E mai ușor cu ele, pentru că sunt mai captivante, își pun minte analitică la contribuție, te țin mai bine în ”poveste”.
Recomand autori români de cărți polițiste și mystery&thriller. Da, avem. Dacă tot o dă toată lumea cu ”susțineți producția locală”. Eu public la editura Tritonic unde sunt mai multe volume colective, le găsești de cumpărat online pe siteul Libris. În ”Noir de București” am și eu o povestire care se cheamă ”Vin roșu pentru soțul meu”, chiar dacă eu aș prefera un whiskey irlandez. Povestirile pot fi mai antrenante. E un bun început. Și sunt și mai scurte, în cazul în care te temi să începi direct cu un roman.
Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. ”Iarna crimelor perfecte” este cel de al șaselea roman al ei, apărut în decembrie 2019 la editura Tritonic. Acțiunea acestuia se petrece exclusiv la Brașov.
