

Antoneta Galeș | Fii un om mai bun tot anul
Chiar așa, de ce doar de Crăciun? De ce trebuie să existe doar o perioadă din an în care să ne concentrăm pe a face bine? Oare dacă am ține cont de asta tot timpul, nu ne-ar fi mai bine?
Chiar așa, de ce doar de Crăciun? De ce trebuie să existe doar o perioadă din an în care să ne concentrăm pe a face bine? Oare dacă am ține cont de asta tot timpul, nu ne-ar fi mai bine?
„M-am apucat de lumânări din dorința de a oferi celor din jur o posibilitate de a se răsfăța, dar și de a asista la propria transformare. Mi-am dorit mult să spunem și o poveste despre multiplele posibilități pe care le avem de a evolua.”
Iată câteva dintre poveștile Brașovului, povești pe care ai putea să le descoperi și tu, trebuie doar să ieși la plimbare.
Laura Popeea este directorul executiv al Fundației Comunitare Brașov din august 2018 și membru fondator la crearea acesteia în 2014 și membru al consiliului de administrație în perioada 2015-2018.
Casa Nikodemus are o tradiție în activitățile pe care le desfășoară cu „bunicii”, așa li se spune doamnelor și domnilor din centru de acolo, și s-a integrat firesc în atmosfera creativă de acolo.
Avem, fiecare dintre noi, diferite modalități prin care reușim să ne conectăm cu noi înșine, prin care reușim să ne ascultăm mai bine și să auzim mai clar gândul important care ne preocupă, pentru a ne putea liniști. Lui Georgie – Georgiana Bobaru – îi vine greu să aleagă modalitatea preferată dintre cele prin care se manifestă în lume, toate vin din capacitatea ei creativă extrem de bogată și toate sunt o formă de exprimare. Le-am explorat de-a valma în discuția pe care am purtat-o și încerc să le ordonez în rândurile de mai jos.
Mihai râde și spune că e neam de cioban și nu de boier, dat fiind faptul că străbunicul Eusiche a fost păstor și nu os de domn.
Interviu cu Augusta Oniță, director al librăriei Șt.O.Iosif și coordonator al târgului
Ada este la București, la filmări, eu sunt la Brașov, pentru ultima zi în izolare și această conversație se desfășoară la telefon. Este cu video, desigur, ceva despre care citeam prin cărțile SF când eram eu foarte mică.
Duminică am plecat în oraș, să văd cam cum e cu mâncatul pe terasă, vine lumea sau nu. Spre surpriza mea, era așa de multă lume, că n-am mai văzut asta decât prin filme. A dat soarele și ne-a încălzit puțin și pe noi, ca pe muște, așa că am ieșit de prin case. Era o îmbulzeală pe Republicii ca-n vremurile bune. Aparent. Dacă te uitai mai atent, vedeai că oamenii stau doar în grupurile lor, că se dau la o parte când trec pe lângă alții. Eu m-am dus la prietena mea Pia (Pia Krauss, asociată Next Door).