Jurnal de brașovean: Pasiunea care transformă un băiat de oraș într-un țăran

Pasiunea care transformă un băiat de oraș într-un țăran 

Sunt cinci ani de când am norocul să mănânc cele mai bune roșii. Mare tupeu o astfel de declarație, știu, va trebui să mă crezi dacă încă nu le-ai gustat pe cele pe care le cultivă Lucian Dragomir în satul Vad, comuna Șercaia de lângă Brașov. Mi-am petrecut o zi la grădina lui, ”Grădina cu hrean”, după cum îi spun cei din sat, care se duc toamna și-și iau singuri hreanul pentru murături. Lucian știe și nu se supără. În ziua în care am fost la Vad am cules legume de printre crăițe și variante de busuioc, am mâncat și am povestit cu Lucian.

A mărturisit că cea mai frumoasă amintire a lui e de când avea vreo cinci ani și abia ajungea cu fruntea la masa de preparare a unei patiserii din Piața Enescu din Brașov, unde a făcut poale-n brâu. Bunica Steluța, zisă și Tutița, e cea de la care a învățat ce înseamnă gustul bun și bunul gust în bucătărie. Recunoaște că e o evoluție aparte pentru un băiat care a văzut pentru prima dată o vacă în atlasul zoologic pe la opt ani și munca lui de acum. Pe de altă parte, preocuparea pentru savoare și gust a fost cea care l-a călăuzit mereu.

Lucian Dragomir, în grădină, foto Antoneta Galeș

Busuioc lemonat și crăițe

Povestesc despre gust, dar să vezi ce miros e la grădină! Busuiocul lemon e ceva între busuioc, mentă și lămâie, data viitoare o să iau pentru o limonadă. Dacă mă mai primește Lucian, că am mâncat o găleată de roșii singură în timp ce culegeam. El mai încerca să mă țină de vorbă, dar eu, complet nepoliticos, vorbeam cu gura plină sau îi puneam lui întrebări. Din roșiile Roma se face cea mai fină paste de tomate, pentru că au un conținut mare de zaharuri, știi ce bune sunt acolo, în câmp, șterse doar puțin pe tricou?

Roșia e cea mai apreciată, ceapa e cea mai iubită

Lucian s-a apucat de producție eco-bio în 2012, pentru că avea nevoie de legume ”curate”, din cauza unei condiții medicale mai speciale. A produs atât de mult, încât chiar și după ce a împărțit prietenilor, tot i-au mai rămas, așa că a început prelucrarea lor. În 2013 a înființat ”La Borcan”. De tomate sau roșii, cum le spunem noi, s-a îndrăgostit tot atunci, pentru că ele pot fi preparate în foarte multe feluri: paste, sos, deshidratate sau murături, ele sunt nelipsite. Acum are 23 de soiuri, din cele 50 pe care le-a încercat de-a lungul timpului. ”Vedeta” este roșia de Făgăraș, ”o roșie mică, nervoasă și acidă, ca femeile din Țara Făgărașului”, după cum declară Lucian. ”Aciditatea e o calitate la roșii, e un compliment”, mi-a zis el repede, când mi-a văzut fața. ”Gustul românesc bun al roșiilor este dat de aciditate, pentru că au mai mult licopen, cu cât este solul mai acid”, pe care îl prepară special cu găinaț temperat cu zeolit.

Provocarea de a găsi semințe este cea mai mare, cele pentru roșia de Făgăraș le-a obținut de la o doamnă din sat, care le păstra de la an la an. Pe celelalte le importă, sunt toate certificate ecologic și le obține de la un importator specializat fie că vorbim de dovlecei galbeni sau rotunzi, de castraveți, de vinete, fasole mov sau de California, castraveți, rădăcinoase, dintre care merită pomeniți măcar morcovii mov sau sfecla, pe care o poți mânca și crudă, atât de bună e. Visul lui este acela de a crea o bancă de gene, adică semințe pentru legume aclimatizate zonei montane, evident eco.

Am crezut că iubește tomatele, dar mi-a zis că preferata lui e ceapa. Fără ea nu se poate. Și îi mai place mult și prazul, secretul zacuștei pe care o face el. Când mi-a povestit de mâncarea de praz cu smântână și tarhon, am făcut din nou ochii mari. Tarhon?! Da, da, emblema gastronomică a Ardealului. Voi încerca.

Încotro toată străduința

A luptat mereu pentru organizarea în cooperative, cu toată reținerea pe care o au oamenii când aud cuvântul. Nu ne prea stă în fire să discutăm colaborativ. E greu să avem încredere și să așteptăm ca rezultatele să se obțină pe termen lung.

Cooperativa ”Produs Local Centru”

A fost înființată și lansarea acesteia urmează să se întâmple în septembrie , unde Lucian va găti zece feluri de mâncare numai din ingrediente locale. Vei putea gusta și fasolea păstăi murată, puțin iute, cu care Lucian face furori la Blid, o ”locantă” românească a lui Cosmin Dragomir, antropolog și jurnalist culinar. Numele e o coincidență, nu sunt rude, dar Cosmin va publica volumul lui Lucian: ”Bune practici în legumicultura ecologică”, la editura Gastroart.

Poate că perioada de izolare a crescut notorietatea producătorilor locali. Poate că am început să-i susținem. Poate că puțin și bun ar trebui să fie un deziderat. Poate că ai noștri ar merita să cumpărăm de la ei. Poate că așa se va împlini visul lui Lucian Dragomir de a acoperi 40% din necesarul de hrană al județului cu ceea ce ne oferă producătorii locali (ferme agricole, ferme de animale, toate culturile la nivel manufacturat, bio sau nu).

Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik. Scrie romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. Evenimentele din cea mai recentă serie la care scrie, cea a anotimpurilor, se petrec exclusiv la Brașov.