Dacă februarie e despre iubire, martie e despre femei. Se termină cu inimioarele din pluș, baloane sau ciocolată și, odată cu jumătatea lunii februarie, încep pregătirile. Apar din ce în ce mai multe tarabe cu mărțișoare, mai întâi prin mall-uri, apoi prin piețe sau străzile pietonale. Apar și discuțiile despre ce este și ce nu este 8 martie, se sărbătorește sau nu, se oferă cadouri sau nu, cine primește un cadou sau nu. 8 martie este Ziua Internațională a Femeii. Și aici ar trebui să fie punct. A fost ratificată de către Organizația Națiunilor Unite în 1975 și celebrează atât lupta pentru obținerea egalității în drepturi, cât și lupta împotriva violenței asupra femeilor, în același timp cu feminismul și feminitatea.
Mama, bunica mea și celelalte femei despre care mai știu câte ceva au fost femei care s-au luptat. Mie îmi plac mult femeile care se străduiesc, care se zbat, femeile datorită cărora suntem noi ce suntem acum. Martie este despre ele, despre mamele noastre, martie devine despre fiecare dintre noi. Cred că ar trebui să vorbim fetelor despre asta, să le spunem povești despre cum era înaintea erei mașinii de spălat automate sau chiar înainte de ea, cum era să speli batiste de mână, pe când nu existau cele de hârtie.
Prima propunere a datei de 8 martie pentru a onora femeile care muncesc a venit din partea revoluționarei germane Clara Zetkin la Conferința Internațională a Femeilor Socialiste. În Rusia a devenit zi națională în 1917, când femeile au câștigat dreptul de a vota. Acolo se spune ”felicitări de 8 martie” în loc de ”la mulți ani”.
În lunile de vară, o femeie îmbrăcată în haine elegante de epocă se plimbă pe străzile Brașovului. Dacă te apropii de ea, îți va povesti cu mare drag despre faimosul târg al Brașovului unde a reușit să îi convingă pe ceilalți comercianți (toți bărbați) că poate și ea, femeie, să facă afaceri avantajoase. Îți va spune și despre sperietura vieții ei, când draga sa fiică aproape a murit și cum doar datorită unui miracol divin, scumpul ei copil s-a trezit la viață. Cu mare mândrie îți va povesti și despre Casa Negustorilor, finalizată în 1547. Ea este Apollonia Hirscher, văduva cunoscutului jude al Brașovului, Lukas Hirscher.
Apollonia Hirscher este adusă la viață prin intermediul unui proiect cultural, ”Istoria la persoana întâi”, aflat la a cincea ediție anul acesta. Se desfășoară timp de 50 de zile din iulie până în septembrie și își propune să prezinte figurile importante ale istoriei orașului într-o manieră inedită locuitorilor și turiștilor, astfel încât localnicii devin (mai) mândri de oraș, turiștii sunt bucuroși și pleacă întotdeauna cu un zâmbet și (măcar) o amintire într-o fotografie. Tot în cadrul proiectului vei putea descoperi o altă femeie influentă, determinată și pusă pe fapte mari, Maria Baiulescu. Ea a reușit să adune femei din întregul imperiu Austro-Ungar sub umbrela organizației Reuniunea Femeilor Române și să o conducă timp de 27 de ani, rămânând cunoscută drept una dintre cele mai mari feministe din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Expoziția „Românce Temerare- femei de poveste- de la 1800 până în prezent” este despre româncele neînfricate care au deschis drumul către egalitate și visuri devenite realitate prin creativitate și reziliență și prezintă 14 Femei, 14 povești de succes ale româncelor temerare. Este organizată în martie la Rope Street Museum iar vernisajul se va avea loc pe 5 martie la ora 18:00. Apollonia Hirscher și Maria Baiulescu vor fi ”prezente” la eveniment.
Dacă mai ai dubii cu privire la ce ar trebui să faci de 8 martie, gândește-te care sunt motivele pentru care ar trebui să te bucuri. Felicitări de 8 martie!
Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. ”Iarna crimelor perfecte” este cel de al șaselea roman al ei, apărut în decembrie 2019 la editura Tritonic. Acțiunea acestuia se petrece exclusiv la Brașov.
