Rezumat
Și dacă te întreabă cineva ce-ți dorești în 2021 să spui: vreau să fiu un om mai bun. Asta cum ar fi?A fi binevoitor înseamnă a dori mai degrabă binele. Cum sunt oamenii? Mai degrabă bine sau rău voitori? Eu aș zice că sunt mai degrabă binevoitori, cei mai mulți, doar că nu au energia sau determinarea de a pune în practică asta. Poate că se tem mai mult?! Sau poate că sunt prea preocupați de sine?Dacă te gândești să fii mai bun/ă anul acesta, cu ce ai vrea să începi?
Cele mai multe dintre rezoluțiile pe care ni le fixăm la începutul anului au o durată aproximativă de viață de zece zile până la două săptămâni. Se fac speculații cu privire la durata atât de scurtă a celor mai multe dintre ele și apare frecvent lipsa de realism.
Cred că e foarte acceptabil să nu ne propunem lucruri foarte mari. Cele 10 kg mai puțin sau care sunt înlocuite cu tot atâtea kilograme de mușchi sunt un deziderat rezonabil? E o dorință adecvată sau aberantă? E o intenție sau o pretenție?
Dincolo de alte chestii pe care vrem să le dobândim – job, casă, mașină și o nouă relație romantică – cum ar fi să ne propunem să fim diferiți? Ce-ar fi să ne dorim să fim mai buni?
Și dacă te întreabă cineva ce-ți dorești în 2021 să spui: vreau să fiu un om mai bun. Asta cum ar fi?
Sigur că aici apar niște dificultăți, pentru că avem zicale pe care le putem percepe ca pe un bruiaj: ”dacă ești bun vei fi luat de prost” și ”nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”. Dar dacă ne ridicăm dincolo de ele, cum ar fi ca intenția primordială înaintea fiecărei acțiuni ar fi aceea de a fi buni și de a face bine?
Temerea principală pentru care cele două zicale de mai sus sunt prezente undeva în capul nostru este aceea de a nu fi păcăliți sau înșelați. Este această lipsă de încredere care există la nivel colectiv, această dorință de ”a avea încredere abia după ce mi se demonstrează că merită” în loc de ”am încredere până la proba contrarie”.
Ce ar însemna să pornim de la premisa că celălalt merită? Merită să fie auzit și văzut, merită să cred că și el are intenții bune, așa cum am și eu. De multe ori mi se spune că sunt naivă, doar că este mare diferență între încredere și naivitate. Prima dintre ele presupune să iau în calcul niște informații de context sau să analizez puțin situația. Naivitatea sună a prostie, e adevărat, cumva de a acționa în ciuda dovezilor sau a circumstanțelor.
A fi binevoitor înseamnă a dori mai degrabă binele. Cum sunt oamenii? Mai degrabă bine sau rău voitori? Eu aș zice că sunt mai degrabă binevoitori, cei mai mulți, doar că nu au energia sau determinarea de a pune în practică asta. Poate că se tem mai mult?! Sau poate că sunt prea preocupați de sine?
Răul se întâmplă dacă sunt suficient de mulți indiferenți. Avem propriile lupte și ni se poate părea obositor să ne implicăm în ceva ce nu ni se întâmplă direct. Este planeta responsabilitatea mea? Este și a mea, cu siguranță, de aceea e de preferat să am o atitudine responsabilă față de mediu. E și treaba mea, pentru că mă afectează pe mine, familia mea și cei din jurul meu. Poate că nu mă voi sufoca în mormane de material plastic și mi se pare prea îndepărtată suferința mediul înconjurător. Doar pare. Dacă reușesc să-mi extind capacitatea de cuprinderii a lumii, pot accepta că sunt parte a ei. Și de aici vine și o asumare a responsabilității pentru ceea ce ni se întâmplă.
Comparația de a fi mai bun se face întotdeauna cu tine, cea/cel de ieri. E util să ne comparăm doar cu noi înșine. Suntem singuri în lupta pe care o dăm doar că facem asta în folosul nostru, al tuturor, ba parcă și al generațiilor următoare.
Dacă te gândești să fii mai bun/ă anul acesta, cu ce ai vrea să începi?
Articol de Antoneta Galeș
Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik. Scrie sub pseudonimul de Tony Mott. Cele mai noi volume semnate de autoare sunt:
