JURNAL DE BUCUREȘTEAN | Măjeriello
„Măjeriello” e un joc de cuvinte pe care l-am inventat în cinstea mai tânărului (decât autorul acestui jurnal bucureștean) om de teatru Andrei Măjeri, în loc să fac o cronică tradițională a unui spectacol pe care l-am văzut cu uimire și l-aș mai vedea tot așa.
Câini pe două picioare și pe patru
Câini pe două picioare și pe patru – „Yen” la TNB e un spectacol mușcător, tânguitor și care te va urmări credincios
JURNAL DE BUCUREȘTEAN | Tot ce e mai bun în „Despre oameni, doctori și rinoceri”
HORIA GHIBUȚIU: Am fost la premiera „Despre oameni, doctori și rinoceri” 2026, de Claudiu Goga, după Arthur Schnitzler și cred că e un vârf al realizărilor teatrale, în condițiile date.
Jurnal de bucureștean | Testul de empatie pe care ni-l dă TNB
Spectacolul „Nicio pastilă magică” de la TNB – este un act cultural despre demnitatea umană
Jurnal de bucureștean | Dragi – și cam scumpi – părinți
Dragi – și cam scumpi – părinți | O incursiune în lumea teatrului găzduit, pornind de la comedia de mare succes la public „Dragi părinți”
Jurnal de bucureștean | Un cuvânt despre „5+3=9”
„5+3=9” Spectacolul de dans contemporan coregrafiat și conceput de Ștefan Lupu, un debut strălucit al teatrului Grivița 53
Jurnal de bucureștean | Erată la un crochiu superlativ
Erată la un crochiu superlativ | Completări pe marginea unui textuleț despre excelentul spectacol de teatru „Cine l-a ucis pe tata?”, regizat de Andrei Măjeri
Jurnal de bucureștean – Un tramvai numit speranță
Un tramvai numit speranță | „Un tramvai numit dorință” de Andrei Huțuleac ilustrează viziunea contemporană a unui îndrăgostit de teatru clasic. Sunt aici semne de speranță că spectacolul poate prinde reprezentații (cel puțin) de ordinul zecilor și că un anumit tip de teatru independent are prezent și viitor.
Jurnal de bucureștean: 20+ spectacole văzute în 2025
+20 de spectacole văzute | Un bilanț al spectacolelor pe care le-am văzut anul acesta până acum, în ordinea preferințelor mele.
JURNAL DE BUCUREȘTEAN | Limbajul durerii din „Otrava”
Otrava | Regizorul Toma Dănilă exprimă inexprimabilul prin rândurile și prin spațiul dintre rânduri despre pierderea care desparte și apropie
