Măjeriello | Spectacolul „zeițe de categoria B” de Andrei Măjeri revine în iunie la Teatrelli
„Măjeriello” e un joc de cuvinte pe care l-am inventat în cinstea mai tânărului (decât autorul acestui jurnal bucureștean) om de teatru Andrei Măjeri, în loc să fac o cronică tradițională a unui spectacol pe care l-am văzut cu uimire și l-aș mai vedea tot așa.
Acest joc de cuvinte e compus dintr-un nume de familie al unuia dintre cei mai importanți regizori români de teatru ai timpurilor noastre și din sufixul „ello”. În limba italiană, această formă la masculin singular alipită cu afecțiune de un cuvânt îl face să sune simpatic. Deși poate fi socotit sufix diminutival, principala nuanță a acestui afix nu e musai dimensională; mai degrabă, această terminație e emoțională, îndulcind cuvântul de bază.
Mi-am îngăduit să mă joc cu cuvintele deoarece asta se întâmplă și-n spectacol: în mod ironic și deopotrivă ludic, numele regizorului apare și în piesa scrisă de Alexandra Felseghi după o idee de Andrei Măjeri. E ca o metalepsă narativă, în care autorul intră în gura personajelor sale.
Spectacolul „zeițe de categoria B” e unic. Aici nu mă mai joc cu cuvintele. Ca niciun altul, acest act de înaltă ținută artistică născut dintr-un „open call” al unui teatru local la montarea unui spectacol-laborator e itinerant la nivel național. Practic, se joacă în toate teatrele care l-au produs: Teatrelli (inițiator și producător principal), Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani (coproducători). Pe 12 și 13 iunie va reveni în București, unde l-am și văzut.
Spectacolul despre scena provincială are o grație capitală datorită actrițelor Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó și Silvia Luca. Toate onorează scena separat, la teatrele din orașele unde joacă fiecare dintre aceste artiste de o inteligență și de o expresivitate remarcabile; împreună, o stăpânesc majestuos.
Mergeți la „zeițe de categoria B” pentru a înțelege că nu e șansa unor actrițe din provincie de a juca și în Capitală, ci șansa publicului de aici de a urmări la lucru trei artiste ce vor face să vibreze întreaga sală.
Personal, ca fervent spectator de teatru care mai și scrie despre ce vede, fac parte din stirpea demodată a celor pentru care creația literară e cel puțin la fel de importantă ca spectacolul izvorât din ea.
De aceea, am fost entuziasmat de faptul că la temelia acestui spectacol stă o idee briliantă, transformată într-un text asemenea: să aduci pe scenă culisele teatrului, din perspectiva autentică a unor actrițe cu origini și experiențe diferite. Spectatorul devine confidentul gândurilor și trăirilor intime ale celor trei actrițe, datorită elementelor de teatru „verbatim” – formă de teatru documentar, bazată pe cuvintele rostite de persoane reale.
Prin fundamentul literar dramatic, prin reprezentarea scenică, prin luciditatea omului de teatru de a nu se lua prea tare în serios, prin particularitățile ieșite din comun ale jocului actoricesc, prin omagierea unor mari artiste uitate azi, „zeițe de categoria B” e unul dintre cele mai puternice spectacole de teatru despre teatru de la noi.
Text de HORIA GHIBUȚIU | JURNAL DE BUCUREȘTEAN
