
Rozana Mihalache | Here’s to life!
Jingle… jazz & lăutărie. Decembrie 2022 – A început acel sezon în care ne vom oglindi în globurile din brad și ne vom minți mai abitir că suntem bine. Sezonul neprietenos pentru oamenii singuri.
La unul dintre vernisaje, aflată pe balcon, la o țigară și-un rom, o aud pe o doamnă declamând în engleză: „This kind of intellectual jazz that I hear at Green Hours… I hate it”.
Pasiunea înseamnă să arzi pentru cineva sau pentru ceva. Între 1 și 4 septembrie a fost ediția a XIV-a a Green Hours JAZZ Fest. Program divers, entuziasm mult, bucurie.
Septembrie e luna în care începe să miroasă a toamnă și ne dezmierdă, uneori, dacă suntem foarte norocoși, o tandră vară indiană.
O zi caniculară de vară, o insulă din Nordul Greciei, unde se practică autostopul. Am oprit și am luat o bătrână pe bancheta din spate. Mergea spre port. Ne-am înțeles prin semne. Eu ocupam locul din dreapta și fumam. Ascultam Sidsel Endresen și mă uitam la mare. Bătrâna purta doliu. Ca mai toate femeile trecute de 60 de ani de pe insulă care-și petreceau timpul croșetându-și trecerea în lumea de dincolo, unde urmau să-și revadă soții, să reia certurile, să-și sărute feciorii pe tâmple și tot așa.
Zilele trecute, la o discuție despre antreprenoriatul cultural, din cafea în cafea și din țigară în țigară, un amic a ajuns la concluzia că e foarte posibil să nu existe improvizație în artă.
Feelings Feelings like I’ve never lost you And feelings like I never really had you Here in my arms. Zilele trecute făceam niște chifteluțe grecești
În dimineața asta incredibil de ploioasă și indubitabil mofturoasă, ascult Marius Popp pe vinil, mănânc căpșuni grecești – simțindu-mă vinovată căci încă nu-i sezonul – răsfoiesc ”Taste” a lui Stanley Tucci și zâmbesc la gândul unui nou început.