Rozana Mihalache | Here’s to life!
La sfârșit de an se fac bilanțuri.
La început de an se fac rezoluții.
De Crăciun se taie porcul – eu voi fi mâncat stridii.
De Revelion se stă până dimineața.
– De câțiva ani încoace, pentru mine, Revelionul a devenit o corvoadă. O pierdere de timp, bani și energie. –
La jazz se aplaudă după solo-uri.
– Chiar și atunci când bucata a fost proastă. Sau, mai rău, mediocră. –
La televizor se vorbește despre respectarea tradițiilor de sărbători.
Colindători cutreieră străzile însorite de iarnă cu casetofoane mobile. Se uită urât la tine dacă îți blochezi auzul.
Cutumele locale sunt înghițite de cele livrate de posturi de televiziune care-și fac autoreclamă în filmele proaste produse din banii noștri.
Probabil că în bilanțul anului ce a trecut n-ar trebui să existe atâta negativism. Să nu mai menționez că e aproape pornografic să nu pomenim despre proiecțiile de viitor.
Însă e cu adevărat bizar să trăim la granița reală și morală cu un război și să fi încetat să vorbim despre asta.
Autoconservarea funcționează minunat și e vag zdruncinată atunci când auzi ucraineană în supermarket, la bancă sau la farmacie – această Sf. Treime din orice cartier.
De Crăciun am făcut pachet pentru o mamă și o fiică refugiate. Am ascultat colindele Mariei Răducanu. Am plâns.
De Revelion, m-am gândit că anul ce va să vină nu e decât o înșiruire firească de clipe.
Câte or mai fi să fie.
Și am zâmbit. Neștiind dacă-mi doresc să opresc timpul (de exemplu, concertul de Crăciun al Mariei Răducanu este menit să țină timpul și amintirile pe loc), sau să înaintez cu ochii închiși și gleznele iuți, pierzându-mă în el.
O să vedem.
Oricum, o bună parte din întâmplările pe care le-am descris aici n-au avut încă loc până la momentul la care predau textul.
Și asta e cumva reconfortant.
La sfârșit de an se trăiește.
La început de an se trăiește.
Text de Rozana Mihalache
Rozana Mihalache este nepoetă, jazz & cats mama & director artistic Green Hours & Jazzunique Festival.
