Rezumat
E ușor să-ți imaginezi de ce, după o anumită vârstă, împăcarea cu moartea îmblânzește trăsăturile oamenilor.Ani mai târziu, la un festival de teatru de la Craiova, continui să caut povești.Am rămas cu montarea răscolitoare, conformă cu vremurile care ne trăiesc, a piesei „Trei surori”, semnată de scenografa Irina Moscu
O zi caniculară de vară, o insulă din Nordul Greciei, unde se practică autostopul. Am oprit și am luat o bătrână pe bancheta din spate. Mergea spre port. Ne-am înțeles prin semne. Eu ocupam locul din dreapta și fumam. Ascultam Sidsel Endresen și mă uitam la mare. Bătrâna purta doliu. Ca mai toate femeile trecute de 60 de ani de pe insulă care-și petreceau timpul croșetându-și trecerea în lumea de dincolo, unde urmau să-și revadă soții, să reia certurile, să-și sărute feciorii pe tâmple și tot așa.
E ușor să-ți imaginezi de ce, după o anumită vârstă, împăcarea cu moartea îmblânzește trăsăturile oamenilor.
Această femeie a început să-mi vorbească. M-a luat de mână. M-am întors spre ea. Am încercat să-i spun că nu înțeleg grecește. Însă ea a continuat. Și ochii i s-au umplut de lacrimi. Mă mângâia pe păr și-mi șoptea o poveste. Am început să înțeleg și eu și să plâng. Am ajuns în port. Am ajutat-o să coboare. M-a îmbrățișat. Am revenit în mașină și m-am uitat după ea. Dispăruse. “- „De ce plângi?”… „Pentru că mi-a vorbit despre mine.”
Ani mai târziu, la un festival de teatru de la Craiova, continui să caut povești.
Theater Networking Talents, sub conducerea artistică inspirată și efervescentă a regizorului Bobi Pricop, a avut loc în capitala județului Dolj, la începutul lunii iulie, fix la o zi după ce am asistat la nașterea unui teatru, respectiv la a 30-a ediție a Galei UNITER, la „Bistritz, deasupra mării”.
„Theater Networking Talents se desfășoară sub forma unei platforme de prezentare a tinerilor regizori, o importantă rampă de lansare pentru absolvenții specializării Regie de teatru, unde participanţii își prezintă spectacolul de licență/disertație.” – tncms.ro.
TNT #4 a însemnat spectacole, conferințe, scurtmetraje ale absolvenților de Regie de Film, concerte, workshop-uri, întâlniri, instalații urbane, ciocniri de idei, 4 zile vii într-un oraș viu, același care de 13 ediții încoace găzduiește Festivalul Internațional Shakespeare.
Am rămas cu montarea răscolitoare, conformă cu vremurile care ne trăiesc, a piesei „Trei surori”, semnată de scenografa Irina Moscu
Am rămas cu montarea răscolitoare, conformă cu vremurile care ne trăiesc, a piesei „Trei surori”, semnată de scenografa Irina Moscu (Universitatea de Arte Târgu-Mureş, master, 2022), care m-a făcut să mă gândesc din nou la „defectul” meu sufletesc de a putea înțelege lumea prin povești și nu prin simpla prezentare a unor contexte sociale la modă, din care lipsesc substanța și pătrunderea sensului vieții, dar abundă de corectitudine politică.
Un gând absolut subiectiv care nu-mi dă pace este că, probabil, ceea ce lipsește majorității artiștilor în formare de azi e conștiința lumii: suntem aici, trăim, ne înconjurăm de oameni, conviețuim.
Sau, cum spunea Theodor Cristian Popescu (regizor), într-un dialog cu Rebekka Kricheldorf (dramaturg): relația dintre artiști este o „meeting of imaginations”. Îmi place să mă gândesc că însăși lumea este o „meeting of imaginations”.
Și de aici să tot construim liber.
Text de Rozana Mihalache
Rozana Mihalache este nepoetă, jazz & cats mama & director artistic Green Hours & Jazzunique Festival.
