Slănini, vă ordon să treceți Dunărea!
În 2023, după niște multe zeci de zile petrecute în Balcani, scriam, tot în această rubrică, despre cum Serbia câștigă detașat o potențială competiție cu naționala noastră de țuici și alte distilate. Azi, din păcate, scorul devine 2-0 pentru vecini, după o altă confruntare imaginată, de data asta miza fiind slănina. Dar ne antrenăm și sperăm că performanțele nu se vor lăsa așteptate.
Cum despre prima partidă am scris deja (căutați în arhiva revistei articolul Balcani vs. România, războiul pe țuici: 1-0) nu o să mai insist.
În ceea ce privește porcul și toate preparatele care ne umplu șpaisul (cămara, beciul ș.a.m.d.), la nivel declarativ pare că nu ne bate nimeni. „Nu e pasăre ca porcul” sună a slogan de țară explicativ pentru obiceiurile noastre culinare.
De pus imediat sub logo-ul brandului gastronomic autohton. Cel puțin pe timpuri, nu puteai numi o casă gospodărie dacă gazdele nu aveau și câteva „table” de slană. Însă, în jurul nostru, toți vecinii se laudă cu slăninile lor.
La final de iarnă, la Kačarevo, lângă Belgrad, are loc, din 1998 încoace, Slaninijada, un imens târg dedicat porcilor. Munți de jumări și dealuri de slănini fac cu ochiul potențialilor mușterii. Pentru cei obișnuiți cu târgurile noastre, peisajul pare din visul unui gurmand cu multă imaginație.
În februarie, la invitația lui Mircea Groza, am fost la Șamșud în Sălaj, la SlanăFest. E primul eveniment sub egida acestui brand la care particip, ele fiind organizate și în Cluj-Napoca, Brașov, Borsec, Macău, Merești, Sfântu Gheorghe sau Miercurea Ciuc.
E mult mai mic decât ce văzusem în Serbia, dar la fel de însuflețit. Merită toți bani, care – trebuie să recunosc – nici măcar nu au fost mulți, deși am plecat cu traista plină cu de toate.
Pe Aleea Beciurilor – o potecă cu dependințe în care se conservă tot felul de „porcării” lumea e adunată ca la urs. Ești poftit peste tot cu pălinci, cârnați ori slănuri de degustat. În spate, feriți de ochi curioși, juriul profesionist acordă premii celor mai gustoase preparate. Te învârți buimac, sedus de diferite mirosuri: șorici afumat, jumări clocotinde, plăcinte. E bine.
Și nu doar că a fost bine anul ăsta! Cred că anul viitor o să fie și mai și. E loc mult de crescut, iar potențial există cu carul. Merită chiar și dacă ești din București ori Craiova.
Personal, am descoperit multe specialități locale de care nu aveam habar, am „bârfit” salamurile și ciorba de varză direct cu producătorii, am băut vreo câteva țoiuri de pălincă înainte de ora 9 dimineața și am avut grijă să fac saftea câtorva localnici pricepuți și foarte de treabă.
P.S. Vă rog mult, nu mai confundați slănina (clisa) cu șunca! Șuncă e jambon, slana-i grăsime.
P.S.S. Kačarevo e în Banatul sârbesc și nu trebuie să treceți Dunărea, dar nu las geografia să strice un titlu bun.
» Text de COSMIN DRAGOMIR | Eat & Drink | Pe gustul nostru
