VIDEODOME | FRONTERA (2014, r: Michael Berry)

Frontera (2014), debutul regizoral al lui Michael Berry, îi aduce împreună pe Ed Harris și Michael Peña într-o dramă neo-western despre imigrație, prejudecăți și adevărul aflat de ambele părți ale graniței dintre Arizona și Mexic. Filmul pornește de la o moarte misterioasă și transformă ancheta într-o analiză lucidă a felului în care frica și stereotipurile pot distorsiona judecata.

O moarte misterioasă la granița dintre Arizona și Mexic

Frontera este o dramă Neo-Western în trei acte pusă în scenă de un debutant, pe care o recomandă însă distribuţia peste medie de interesantă, a cărei acţiune se petrece la graniţa dintre Arizona şi Mexic.

În timp ce călărea pe pământurile fermei lor, Olivia (Amy Madigan, câştigătoare de Oscar în 2026 pentru rolul din Weapons), soţia fostului şerif din fictivul Medio County Roy McNary (Ed Harris), moare în condiţii neclare, iar principalul suspect din perspectiva şerifului aflat acum în funcţie, Hunt (Aden Young), este din start imigrantul ilegal mexican Miguel Ramirez (Michael Peña), care se vede acuzat de crimă şi încarcerat.

Mai mult decât o poveste convențională de frontieră

Aparent, avem de-a face cu o poveste de frontieră banală şi nu foarte interesantă pentru fanii genului Western, destinată mai degrabă sensibili la emoţia unor drame ce apar în familie (mai ales că, în viaţa reală, Madigan şi Harris formează unul dintre cele mai longevive cupluri de la Hollywood, ei fiind căsătoriţi din 1983), însă, în realitate, filmul Indie al scenariştilor  Michael Berry şi Louis Moulinet se relevă a fi mult mai mult decât atât, constituindu-se într-o radiografie echilibrată a nuanţării post-2000 a conceptului de ‘American Frontier’ pe diverse paliere de percepţie socială, rasială şi etnică, cu fine şi non-melodramatice trimiteri la implicaţii legate de vârstă, religie şi educaţie… gândiţi-vă, de exemplu, că Paul Haggis ar fi conceput şi realizat Crash în manieră Western.

“Frontera is shot and scored like a classic western, structured like an Alejandro González Iñárritu dirge [trimiterea se face la oscarizatul Babel – n.a.], and performed with the understatement of a social-realist film. First-time director Michael Berry is experimenting with a variety of different storytelling strategies, some more successful than others, and while the film might lack a clear directorial voice and focus, it refracts its familiar neo-western narrative into a diversity of new perspectives.”

(David Lee Dallas, Slant Magazine).

Roy McNary și Miguel Ramirez, două lumi în oglindă

Miguel Ramirez (Michael Peña) este un om la locul lui, muncitor, credincios şi îşi doreşte sincer să ajungă peste graniţă doar pentru a munci din greu, ca să câştige suficienţi bani încât să-şi poată aduce alături de el fetiţa şi soţia gravidă, iar al doilea copil să se nască cetăţean al Statelor Unite.

Roy McNary (Ed Harris) are practic aceleaşi calităţi native şi bucurii în viaţă, cu deosebirile că existenţa lui se consumă de cealaltă parte a graniţei, a câştigat deja suficienţi bani şi a ajuns la o vârstă la care pasiunea pentru creşterea cailor a înlocuit-o pe cea a… creşterii copiilor.

Olivia (Amy Madigan), a cărei traseu favorit pentru plimbările ecvestre solitare este o albie secată de râu de pe terenul familiei, un “wash trail” ce reprezintă şi drumeagul ales de mulţi “damn Mexicans” (tolerantul Roy dixit) pentru intrarea clandestină în Statele Unite, simbolizează – prin umanitate şi nu ca parte a unei alegorii – atât în timpul vieţii, cât şi după moarte, spiritul ‘transfrontalier’ dintre cele două lumi, care, prin toleranţă, înţelegere şi acceptare, îi va apropia prin intermediul experienţelor dramatice pe McNary şi pe Ramirez (chimia dintre actori funcţionează probabil şi datorită faptului că jucaseră deja impreuna în Buffalo Soldiers), făcându-i să-şi depăşească prejudecăţile generate de contextul diferit în care fiecare îşi formase personalitatea.

Imigrația, prejudecățile și conceptul de „American Frontier”

Interesant, mai ales din perspectiva a cum se tratează actualmente problema frontierei cu Mexicul în SUA, este că filmul din 2014 al lui Berry nu are ca scop punerea în discuţie a unor aspecte politice, concentrându-se pe transmiterea unui mesaj legat de felul în care ar trebui să ne cântărim gândurile înainte de a judeca un semen.

Bonomul şomer Miguel şi stoicul cowboy modern Roy fac notă discordantă într-un peisaj contemporan afectat de problema imigraţiei clandestine – pictat de obicei monocrom de către producţiile hollywoodiene -, întrucât sunt folosiţi de cineast ca individualităţi forţate de împrejurări în calitate de victime să îşi asume în mod involuntar rolul de militanţi civic şi de opozanţi a unui sistem erodat de perpetuarea crizelor comunitare.

Berry construieşte cu minuţie acest context, echilibrând progresiv balanţa prin încărcarea talerului ‘american’ pe parcursul observării cu detaşare a procesului cauză-consecinţe cu liceeni imaturi dotaţi în mod ‘natural’ cu înclinaţii rasiste şi educaţi în favoarea utilizării armelor de foc, oficialităţi fals tolerante datorită corupţiei şi cetăţeni propovăduitori a naţionalismului agresiv.

Două forme contrastante ale atitudinii americane

“Westernalizarea” se manifestă în Frontera prin opoziţia a două tipuri contrastante de atitudine şi comportament ‘americane’, cel conservator-tradiţionalist, care justifică moral crimele prin ascunderea îndărătul patriotismului şi a scuzei reacţiei naturale a cetăţeanului în faţa lipsei de fermitate şi eficienţă al autorităţilor desemnate pentru rezolvarea problemelor comunităţii (apărute din vina “alien”-ilor), şi cel decent şi raţional, în care individul se pune benevol în slujba legii (faptul că, pentru McNary, “This is my land” nu îi conferă de facto legitimitatea să îşi facă singur dreptate pentru a-şi satisface dorinţa de răzbunare şi astfel începe să realizeze că versiunea lui Miguel s-ar putea dovedi adevărată).

În privinţa talerului ‘mexican’, neghina amestecată cu grâu este prezentată mult mai sec şi brutal încă de la debutul filmului (ex. junele imigrant iresponsabil şi impulsiv, al cărui primă acţiune în Arizona este jefuirea unei familii… “It looked like they had plenty”), până la odiseea tragică a Paulinei Ramirez, interpretată excelent de Eva Longoria, de la aflarea veştii arestării soţului ei până la sechestrarea de către de propriul compatriot.

Punctele forte și limitele filmului Frontera

Frontera (2014)  este un film remarcabil, dar nu avea cum să devină exponentul perfecţiunii cinematografice, tocmai pentru că jonglează cu un mix complicat de concepte, genuri şi forme de expresie vizuală (de la Western-ul clasic la drama contemporană construită pe realismul social), iar ritmul şi dinamica filmului (privit în ansamblul său) dau deseori impresia de anarhie şi precipitare şi, nu în ultimul rând, îl forţează pe cineast să expedieze telegrafic portretizarea personajelor al căror punere în tipare devine în unele momente frustrant de previzibilă prin liniaritate.

Şi dacă tot am ajuns în acest punct simt nevoia să menţionez o observaţie justă făcută de Jesse Hassenger în AV Club despre scenariştii care, de asemenea,

“import another, less fortunate Western hallmark: most of the women in the movie are plot motivators, rather than characters… The complexities of those people are diluted in a movie that’s not quite a functional ensemble but not intimate enough to qualify as a character study.”.

De ce Frontera rămâne o dramă neo-western relevantă

Dincolo de minusurile inerente, Frontera trebuie privită ca o dramă Western modernă, rezonantă atât prin relevanţa temei (imigraţia), cât şi prin tratamentul raţional al acesteia (departe de componente melodramatice sau… mesianice), care, în final, lasă pe gânduri orice spectator matur, interesat să înţeleagă mai bine lumea în care trăieşte cu adevărat.

Pentru a evita să dau detalii despre ultima parte a filmului, prefer să închei făcând trimitere la Mending Wall, poemul în versuri albe din volumul North of Boston (1914) al lui Robert Frost, despre doi vecini de la ţară care, plecând de la un dat aparent, “Good fences make good neighbours”, ajung să se îndoiască de necesitatea unui gard între proprietăţile lor:

“Before I built a wall I’d ask to know / What I was walling in or walling out, / And to whom I was like to give offence”.

Ei bine, despre asta ne vorbeşte cu destulă înţelepciune şi Frontera.

Notă de subsol: contextul politic al filmului

Notă de subsol: la data realizării filmului, Joseph Arpaio, autointitulat “America’s Toughest Sheriff”, responsabilul de investigarea prezumţiei de falsificare a certificatului de naştere a Preşedintelui Obama, era încă Şerif în Maricopa County din Arizona (avea să iasă la pensie, ca şi McNary din Frontera, după 24 de ani de activitate, în 2017) şi este foarte posibil ca, într-o anumită măsură, să fi reprezentat un model antitetic pentru scenarişti în crearea personajului lui Ed Harris, datorită atitudinii sale extremiste anti-imigraţie manifestate încă din 2005 şi a poziţionării sale radicale în raport cu controversata lege SB 1070 (‘Support Our Law Enforcement and Safe Neighborhoods Act’) din 2010.

Dar asta e deja istorie, iar între timp America a devenit terenul de joacă al lui Trump, aşa că acest film se vede acum cu… un alt filtru.

Text de IOAN BIG | VIDEODOME