Am văzut că, în ultimul timp, „se poartă” această întrebare. A devenit, brusc, la modă, un soi de cancel (food) culture într-o variantă inflexbilă și, pentru mine, deloc ingurgitabilă.
Unde și când a dispărut inocenta întrebare: ce mâncăruri nu îți plac? Sau, măcar, chestionarea, mult mai nuanțată, ce mâncăruri detești? Nu e niciun capăt de chiolhan și nici rețetarul internațional nu sărăcește dacă „x” nu suportă mărarul. Nu falimentează locantele cu specific tradițional în lipsa adicției tale la ciorba de burtă și nici fermele de claponi nu or să elibereze în natură milioane de zburătoare emasculate, încât să strice echilibrul ecosistemulului, dacă nu comanzi specialitatea casei din cocoș gras.
Să șicanezi industria foie-gras-ului din cauza metodei chinuitoare pentru animale de obținere a ficatului gras sau să boicotezi consumul de ortolani tot din același motiv, ori să refuzi să cumperi un anumit tip de pește din cauza pescuitului excesiv sau a riscului de extincție a speciei e una (de fapt, vreo patru), dar să îți dorești să dispară un fel de mâncare sau un ingredient e, totuși, dovada unui egocentrism desuet, într-un prezent în care toleranța a devenit o atitudine cheie. Cu scuzele de rigoare pentru toți prietenii care au picat în capcana întrebării.
Studiu utopic de caz
Tot lor le propun și următorul studiu utopic de caz: cumva, plictisit și cătrănit, pământul vă ia în serios doleanța și nu mai rodește leuștean. Dar, echidistant, îndeplinește toate rugămințile de pe glob, că nu e limitat, ca peștișorul de aur, doar la trei minuni. Iar undeva prin Patagonia cuiva i s-a cășunat pe zmeură, iar din Asia se strigă la unison să dispară lactatele. Francezii nu vor bere, iranienii porc, iar rușii borș ucrainean. Celiacii cer să dispară pâinea cu gluten, veganii, carnea (aici, militantismul lor depășește de multe ori bunul simț), și raw-veganii, focul. Și uite așa, cutia unei Pandore gurmande este secată de bunătățile lumii.
De aplaudat faptul că dorești să schimbi lumea, dar nu repara ceva ce funcționează.
Nu e Dacie și nu o să funcționeze cu sârmă și curea din dresuri Den 40, culoarea piciorului. Nu te obligă nimeni să consumi coriandru, dar nu îl interzice, că lași jumătate de mapamond fără aroma favorită. Poți să conviețuiești fără bătăi de cap alături de ahtiați după borșul de pește, îți poți comanda dish-uri vegetariene și poți evita preparatele din carne de oaie, dacă astea îți sunt opreliștile culinare. Poți întreba ospătarul dacă se pot face mici modificări la preparate, dar acceptă că dintr-o tocană făcută de dimineață nu se poate elimina ceapa călită, că dintr-o ciorbă nu poți scoate morcovul, poți ruga să nu se pună mărar pe deasupra, dar nu o stea nimeni să ți-l pigulească dintr-o ciulama în care e integrat.
Ai avea dreptate doar dacă ai fi victima unei oculte culinare care hrănește oameni cu forța. Altfel, nu!
