Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 21/04/2022
Eat & Drink

Ana are clătite, dar…

Cosmin Dragomir De Cosmin Dragomir
Comentarii Ana are clătite, dar… Share Ana are clătite, dar…


… clătitele Anei sunt cvasicunoscute chiar și în Banat, locul lor de baștină. Așa cum nici despre friptura sau pesmeții de Turda nu prea știm mare lucru. Oare n-ar putea concura cu ciorba rădăuțeană sau cu varza a la Cluj?

În acest caz Ana este Ana Lugojana, numele unui vestit han din Banat. Nu este cert că aici a fost inventat acest desert, dar este sigur faptul că locanta l-a făcut celebru. Cum sunt aceste clătite bănățene?

O las pe Laura Laurențiu să ne spună:

“Sunt fine, umplute cu brânză cremoasă și stafide, înotand într-un sos de vanilie și acoperite de bezea caramelizată”. Poate acum le-ați identificat. Cum restaurantele cu specific regional au dispărut de pe harta HoReCa de la noi, clătite bănățene mai găsești doar prin Banat. Ceea ce nu e neapărat rău, că dacă mă duc la Iași nu caut varză a la Cluj. 

Ana are clătite, dar...
Clătite Ana Lugojana. Sursa: www.lauralaurentiu.ro

Dar, e clar că în maldărele de clătite vândute în România (un desert conservator, simplu și tern, cu care nu dai greș) și-ar putea face loc, cu ușurință, și această variațiune la temă (mai complexă, opulentă chiar) și ar avea succes. Garantez. 

Dar de clătitele brașovene ați auzit?

Clătite pane, în crustă de pesmet, cu diferite umpluturi fie dulci, fie în variante sărate. Nici pe alea nu le prea găsiți. Și nu vorbesc de restul țării, nici sub Tâmpa nu prea sunt.

Ana are clătite, dar...
Clătite brașovene. Sursa foto: savoriurbane.com

Măcar la Brașov, Breasla Cârciumarilor a reușit să promoveze la comun un alt desert: ișlerul (pentru cei care nu îl știu, e un fel de indiană aplatizată, blat de biscuite, glazură de ciocolată iar la mijloc dulceață). Uite un exemplu de bune practici pentru promovarea specificului gastronomic local sau regional. 

Și dacă tot suntem în mijlocul țării, de pesmeți de Brașov ați auzit? Pe timpuri (chiar și în urmă cu destule veacuri) erau celebri. Un dictai brandul local ușor de monetizat. Și avea deja amploare (awareness & pr) ceea ce ușura munca departamentului de vânzări. 

Scriu în acest an o istorie a dulciurilor din România. Și pe când documentam pesmeții de Brașov, hop!, din cărțile vechi de bucate mi s-arată niște alți pesmeți. De Turda! Habar nu aveam de ei. Păi nu am putea să îi transformăm în brand culinar local, alături de friptura de Turda (o iubesc pe Marta Pozsonyi de la Slow Food Turda pentru demersurile în acest sens). 

De câțiva ani, coliva a devenit trendy. E bine. O găsim la capitolul deserturi în câteva restaurante, avem și înghețată de colivă, putem gusta și dish-uri sofisticate cu colivă fine-dining. Adriana Sohodoleanu (biscuit.ro) – partenera de nădejde în povestea cu istoria dulciurilor – mă sună într-o zi, entuziasmată, și mă întreabă dacă știu ceva despre “Tarta de Botoșani”. Nu știam. E un fel de budincă de colivă. Locală. O altfel de colivă. Dar unde putem găsi “Tartă de Botoșani”? Nicăieri.

Foto header: www.lauralaurentiu.ro

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută