Acum 130 de ani, în luna mai, Lucian Blaga se năștea în Lancrăm, lângă Sebeș, localitate care, pe atunci, făcea parte din comitatul Sibiu.
Poet, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat, Blaga este considerat unul dintre cei mai importanți autori români, al cărui motto a fost: „Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu este să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare.” Această viziune se regăsește și în cele mai celebre versurile ale sale: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / și nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte.”
Legăturile sale cu Sibiul încep în 1914, când se înscrie la Facultatea de Teologie din oraș, pe care o va absolvi în 1917. În 1919, la Sibiu, publică volumul de versuri „Poemele luminii” (reeditat în același an la Editura Cartea Românească din București), alături de culegerea de aforisme „Pietre pentru templul meu”, lucrări fundamentale ale operei sale.
Reîntors la Sibiu în 1940, din cauza contextului politic și a mutării Universității de la Cluj la Sibiu, unde Blaga era profesor de filosofia culturii, are o contribuție decisivă la formarea tinerelor talente din Cercul literar de la Sibiu.
Tot în 1943, începe redactarea revistei „Saeculum”, dedicată artelor, filozofiei, științei și religiei, care va ajunge la opt numere între 1943 și 1944, înainte de a intra într-o pauză istorică. În 1995, revista a fost reluată de Universitatea din Sibiu, care, în același an, a primit aprobarea oficială de a-și schimba numele în Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în semn de omagiu față de legăturile sale cu orașul și impactul său asupra culturii românești.
