Botanist, geolog, speolog, jurist și colecţionar, Eduard Albert Bielz a a fost una dintre personalitățile care a contribuit la fondarea Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.
Născut în 1827, a studiat la Colegiul Brukenthal și încă din tinerețe face numeroase excursii şi cercetări în munţii Făgăraşului, Cibinului, dar şi în alte regiuni ale Transilvaniei. Tatăl său, Michael Bielz, este considerat iniţiatorul şi conducătorul spiritual al ştiinţelor naturii din Transilvania, în secolul al XIX-lea.
Activitatea sa ştiinţifică se oglindeşte în numeroase articole şi note ştiinţifice publicate în mai multe reviste, iar datorită cunoştiinţelor sale vaste în diferite domenii ale ştiinţelor naturii este unul dintre puținii naturaliştii ardeleni ai perioadei care se bucură de recunoaștere internațională.
În 1851 a publicat prima sa lucrare, un studiu al faunei malacologice din Transilvania. Bielz nu s-a rezumat numai la descrierea sau enumerarea moluştelor, ci a arătat şi condiţiile fizice şi geografice ale Transilvaniei, care influenţau în mod direct variabilitatea speciilor. Bielz a fost şi un bun pedagog, la Sibiu existând o adevărată şcoală de malacologie condusă de acesta.
De asemenea, numeroasele mostre mineralogice şi petrografice strânse de acesta constituie cele două colecţii de minerale şi roci ale Muzeului de Istorie Naturală. Alte 21 de specii de moluşte, 6 specii de gândaci şi 3 specii de plante poartă numele său.
La bătrânețe se îmbolnăvește la ochi și în scurt timp își pierde definitiv vederea, dar nu renunţă la publicaţiile ştiinţifice. Conduce Societatea Ardeleană de Ştiinţe Naturale până la moartea sa, în 1898.
Despre Bielz se spunea că la înfiinţarea Muzeului de Istorie Naturală, în 1895, îi conducea pe vizitatori orb fiind, şi nimeni nu putea să îşi dea seama, atât de bine cunoștea spațiile muzeului.
O stradă din Sibiu, cartierul Turnișor, îi poartă în prezent numele.
TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN, apărut în revista Zile și Nopți Sibiu, nr. 13, 1-15 august 2024
