Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 27/06/2024
Eat & Drink / Pe gustul nostru

PE GUSTUL NOSTRU | Managementul voluntar al dezamăgirii

Cosmin Dragomir De Cosmin Dragomir
Comentarii PE GUSTUL NOSTRU | Managementul voluntar al dezamăgirii Share PE GUSTUL NOSTRU | Managementul voluntar al dezamăgirii
managementul voluntar al dezamagirii


Managementul voluntar al dezamăgirii

Am avut ocazia, în ultimii ani, să plec mult din țară și, de fiecare dată când am anunțat sau mi-am dat check-in pe undeva prin lume, un alai de prieteni bine intenționați m-au avertizat să evit anumite zone și/sau restaurante pe care le-au catalogat ca fiind tourist trap. Adică, acolo ar fi mâncare proastă și prețuri exorbitante.

Unii aproape că îți interzic să mergi într-un anumit loc (cel mai adesea celebru), de îți e și rușine să postezi ulterior poze de acolo. Ești certat că stai la cozi, că dai banii pe rezervare, că „pierzi timpul”. Toată lumea știe mai bine ce e bine pentru tine.

Eu, spre exemplu, și nu-s singurul în atare situație, mă duc să vizitez locuri cu mâncare și pentru istoria lor, nu doar pentru meniu. Mai mult, mi-am făcut un obicei din a studia tourist trap-urile.

Mă interesează modelul de țeapă, mecanismul prin care premeditat cineva o dă în bară, managementul dezamăgirii voluntare. Îmi compar experiența cu recenziile de pe site-urile de profil. În unele cazuri suntem acolo câteva mii de oameni care au trecut prin această experiență.

Părerile sunt împărțite.

Recunosc că nu mă bag cu capul înainte în orice stabiliment, măcar peste 3,5 stele din câteva sute sau mii de notări trebuie să aibă. Adică măcar niște multe zeci de oameni să îmi contrazică prietenul. Câteodată, el are dreptate, câteodată nu. Dar ținând cont că o fac asumat și pe banii mei, aș prefera să ca blamările să fie ținute la sertar.

Fiind turist, mă duc în zone… turistice. Dacă aș fi turist la București, de exemplu, într-un city break, n-aș ajunge în Drumul Taberei, în ciuda faptului că mă duce metroul.

Și nici până în Popești Leordeni, să gust din micii lui Ciotoianu. Aș mânca în Centrul Vechi sau pe axa până la Victoriei. Și e foarte probabil să mănânc decent sau chiar foarte bine. Am învățat din experiență că într-o majoritate covârșitoare de cazuri pomul lăudat are de oferit multe, chiar dacă uneori experiența e mediocră.

managementul voluntar al dezamagirii

De cele mai multe ori, adevăratele capcane sunt pe lângă obiectivul principal.

Tot felul de locante care supraviețuiesc din clientela hămesită care nu a făcut rezervare și nu a prins loc la mesele țintite inițial. Cârciumi pe care nu le mai verifici, în care ești bucuros doar că ai găsit o masă liberă și un ospătar dispus să-ți pună ceva pe ea. Acolo se profită cu adevărat de pretențiile scăzute simultan cu creșterea disperării. Acolo poți întâlni manageri puși pe căpătuială și personal prost plătit.

Centrul în sine este o atracție, că de asta e centru. Iar dacă ești antreprenor sau chef și vrei să ai clientelă încerci să îți poziționezi locanta cât mai la vad. Nu de alta, dar dacă faci mâncare perfectă și ești la mama naibii, trebuie să îți asumi și un buget enorm de promovare și poate nu e chiar convenabil.

Text de COSMIN DRAGOMIR | PE GUSTUL NOSTRU

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută