Papila – papi la greu!
Exegeza unei supe thailandeze dintr-un local căutat de mușterii ca biletele la spectacolele lui Afrim
Când le-am scris celor de la Papila, pentru a le cere o imagine la rezoluție de tipar înfățișând felul de mâncare pe care îl tot comand de la ei printr-o aplicație de livrare la domiciliu, mi-au răspuns prompt și simpatic, urându-mi zile și nopți bune.
Așa cum le mărturiseam și lor, n-am ajuns încă în sufrageria hipsterească – fiindcă de la obiectele de design interior la denumirile preparatelor, la berile artizanale și la sucurile naturale, totul e aici pe hipstereală de calitate – căreia i s-a dus buhul că stai cu lunile să prinzi miercuri o masă pentru duminică, la faimoasa Ramen Sunday – un proiect-eveniment cool, gustos și râvnit.
Dar mi-am propus să merg în acest spațiu urban din zona Moșilor Vechi, ca vechi bucureștean care a tot hălăduit primprejur, amuzându-se de istoria locală, care a făcut, bunăoară, ca enoriașii cei făr-de-carte să boteze biserica de aici ca fiind a sfinților, nerecunoscându-i pe filosofii zugrăviți în exterior. E un spațiu-școală pentru ideea de gentrificare, căruia merită să-i descoperi noile savori.
Meniul localului despre care vorbim aici e inspirat din diverse bucătării ale lumii, iar pe mine m-a inspirat la fiecare comandă pe care am făcut-o, fie că mă bucuram de borș vegetarian, de cârnați cu piure fin de cartofi, de sălățica de kimchi sau de cheesecake-ul micuț cu dulceață de căpșune de la producătorii locali Livada Domniței. Dar aromele care ar întoarce toate scaunele juriului unui talent show de receptori ai gustului se găsesc într-o supă thailandeză. Dumneaei știe nenumărate limbi străine – nu e un atribut prea des uzitat în exegeza culinară, așa spunea bunica mea maternă despre un fel de mâncare izbutit.
Oamenii de aici descriu așa supa THAI 3.0 – supă iute și cremoasă, cu bază de pui, creveți, lemongrass, kaffir lime și kombu, dreasă cu lapte de cocos, servită cu trei creveți, noodles de orez, ghimbir, ardei iute, ceapă verde, susan copt și coriandru. Eu am mai multe variante. I-aș zice, întâi de toate, doctorie curată – am hăpăit-o și m-a făcut bine când aveam febră de 38 și treaba mea, din cauza uneia dintre gripele pe care le-am tot bifat de la începutul anului.
Apoi, m-aș încumeta să o consum cu bețigașele, adică să vânez noodleșii mlădioși, să pescuiesc creveții cărnoși și memorabili, pentru a sorbi la urmă zeama binefăcătoare care te premiază de fiecare dată. Nu voi osteni să repet asta: un bucătar bun e cel care conferă același gust mâncării și când o comanzi a doua oară.
În fine, găsesc că această picantă fantezie e unul dintre cele mai reușite cover-uri după Tom Yum, celebra supă thailandeză înglobând gusturile specifice unui spațiu de sinteză culinară. Limeta thailandeză și aromata citronelă să se găsească mereu sub cuțitele celor de la Papila, că bine le mai porționează!
Citește mai multe articole din EAT & DRINK.
