De băut, ce mai bem exotic?
Uitându-mă puțin în pahare, constat că apar în peisaj băuturi noi sau doar necunoscute în cultura noastră alimentară și că vorbim prea puțin despre ele, în detrimentul mâncării, deși, parcă de la junimiști încoace, știm bine că mâncarea-i fudulie și băutura temelie.
Anul trecut, hălăduind prin mici orașe medievale franceze, m-am delectat cu…
Hypocras și moretum (băuturi medievale pe bază de vin îndulcit condimentat), aperitif de noix, de păpădie, ratafia (lichior cu aromă de migdale); tot pe acolo m-am răcorit și cu limonade cu lavandă sau gențiană.
Ar mai fi cascara, pulpa fructului de cafea, exploatată de cei de la Kofi Ti tot într-o limonadă și, desigur, yuzu, citric asiatic aromat, pe care la noi îl găsim la cei cu pui picant prăjit și un colonel în logo (dacă nu ați mai gustat yuzu până acum nu vă recomand să începeți cu acest mocktail).
Din seria băuturilor fermentate am băut cu plăcere…
mied (apă și miere lăsate să își facă de cap sub supraveghere parentală); îl fabrică și la noi niște temerari în variante mai tradiționale (Mied Dacic) sau în stil IPA; eu îl prefer tradițional, ca și abatele de Marenne, însoțitorul lui Alecu Russet din Zodia Cancerului sadovenian.
Totuși, cred că două din cele mai neobișnuite băuturi sunt kefirul non-lactat și kombucha, ambele rezultatul unui proces de fermentare în care papă zaharuri și fac chef mare niște bacterii bune înhăitate cu ceva drojdii prietenoase.
Primul este un lichid obținut pe bază de boabe de chefir (bacterii și drojdii) fermentate cu apă chioară, apă de cocos sau suc de fructe. Poate fi iubit, dar și urât (mai ales în ipostaza prea apropiată de zeama de varză murată).
Kombucha este și mai specială, fiind un ceai fermentat obținut din scoby (cei de 40+ vă amintiți ciupercuța pe care o creșteați prin anii 2000? Ea e).
Printre drojdiile responsabile cu fermentarea se află și simpaticele Saccharomyces cerevisiae, cele din bere, dar băuturile nu se aseamănă.
O diferență ar fi faptul că o kombucha onestă rămâne vie – are probiotice bune, dar și nebune, dacă nu le tratezi cu răceală (ținută la temperatura camerei, din două una – ori ea, ori stomacul tău face poc și dă pe afară). Încă ceva s-ar putea să mire sau să pună distanță – există un iz de oțet, dezvoltat natural în procesul de fermentare.
Pentru a contracara, de cele mai multe ori se adaugă o notă dominantă de fruct sau plantă – Tonic Blend Kombucha are fructe de pădure, mentă, ghimbir; e o metodă de a păstra probioticele și a face foarte plăcut consumul.
Nu închei însă fără a povesti despre shrub…
Un sirop obținut din fructe ținute în oțet o vreme, sucul obținut fiind fiert cu zahăr; siropul se lungește apoi cu apă minerală, după poftă. Nici shrub nu e ceva nou-nou, romanii beau posca (apă cu oțet), la fel și babilonienii mai înaintea lor, dar cu oțet de curmale.
La noi avea un shrub bun anii trecuți Oana Coantă, în meniul Bistro de l’Arte Brașov.
Text de Adriana Sohodoleanu | Eat&Drink | Opinii
