Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 12/10/2020
Eat & Drink / Pe gustul nostru Viața Orașului

PE GUSTUL NOSTRU | Ceai La Vlaicu – Prin grădinile raiului bucureștean

George Mihalcea De George Mihalcea
Comentarii PE GUSTUL NOSTRU | Ceai La Vlaicu – Prin grădinile raiului bucureștean Share PE GUSTUL NOSTRU | Ceai La Vlaicu – Prin grădinile raiului bucureștean


În cei peste douăzeci de ani de când trăiesc în București am descoperit multe locuri care s-au dovedit a fi pe gustul meu. Unele au dispărut în vârtejul prefacerilor inevitabile pentru un oraș agitat, aflat într-o continuă transformare, transformare care nu este întotdeauna de bun augur. Altele s-au preschimbat, reinventat, reprofilat. Uneori într-un fel nefericit.

Acum vreo 10 ani, plimbându-mă la pas prin zona Institutului Francez, într-o după amiază de vară, am descoperit într-o curte nebănuită un loc care a rămas de atunci nu doar o ceainărie pe gustul meu, ci o a doua casă pentru mine. Am scris de multe ori despre Ceai La Vlaicu, mereu cu senzația că îmi expun o parte din viața mea personală. Temerile astea s-au dovedit nefondate în timp. Locul a rămas la fel de șarmant, deși clientela s-a tot schimbat odată cu trecerea anilor.

Ceaiul negru de scorțișoară – preferabil în verile calde, amestecul Good Evening – potrivit pentru serile reci, maté -ul amiezelor în care te simți fără vlagă, ceaiul de iasomie ideal în iernile umede sunt doar câteva dintre motivele pentru care tot revin La Vlaicu. Grădina din spatele casei e unul din puținele locuri în care iei distanța față de zgomotul de fond al Bucureștiului, unul din puținele locuri în care mi se pare potrivită expresia aceea: un loc în care să-ți tragi sufletul. Au fost multe după amieze în care – despărțindu-mă câteva ore de telefonul pitit în geantă – am reușit să termin cărți pe care maluri urgente și deadline-uri scrie cu trei semne de exclamare nu mă lăsaseră se le citesc pe îndelete. Nenumărate sunt serile în care m-am lăsat pradă bucuriei de-a tăifăsui cu amici vechi cu care nu mai avusesem răgazul de-a vorbi în liniște. Nu mai țin minte de câte ori m-am trezit când noaptea se lăsase deja peste grădină iar fata ori băiatul care serveau mă trezeau blând din reverie șoptindu-mi că e vremea închiderii.

ceai la vlaicu

Există, cred, pentru fiecare dintre noi o astfel de grădină a raiului în acest București hulit și de mulți neadaptați care percep încă orașul ca pe-o amenințare perpetuă, ca pe-un mediu ostil și înnebunitor. Pentru mine, ceainăria La Vlaicu a fost în ultimii ani locul acesta magic al reîmprietenirii cu Bucureștiul, dovadă că, la capătul stărilor de urgență și alertă, am simțit nevoia de a reveni în grădina din spate, unde ceaiul și conversația între prieteni mă fac să cred că tot ce-am trăit în acest an al molimei e o excepție, și nu regula anilor care vor urma.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.