PE GUSTUL NOSTRU | România vs. Balcani, războiul pe țuici

România vs. Balcani, războiul pe țuici

Cred că e al V-lea text pe care îl scriu în această serie în care, din păcate, demonstrez cum pierdem bătălie după bătălie, deși luptăm cu aceleași arme. Unele țări din Balcani și-au construit atât imagine seducătoare pentru turiști, cât și mici industrii profitabile din distilatele din fructe, în timp ce noi suntem amorțiți de mahmureală. Cazul de astăzi: Muzeul Rachiului din Sofia.

Rakia e parte din ritualul de masă al bulgarului

Rakia e parte din ritualul de masă al bulgarului, care nu pune gura pe tărie dacă nu are și o gustare în față. Cea mai des întâlnită e cea din struguri, însă oferta este extrem de variată. Într-una dintre seri, aflați la o berărie imensă și arhiplină, am avut două surprize: pe mai toate mesele se vedeau pahare de rakia, iar meniul conținea aproximativ 200 de etichete diferite de distilate din fructe.

Țuica, pălinca, rachiul stârnesc interes

Țuica, pălinca, rachiul stârnesc un interes atât de mare încât există și un muzeu dedicat lor (Rakiamuseum.bg), pe care vă recomand să nu îl ratați. Cochet, micuț, dar intens, acest punct de atracție îmbină informațiile istorice despre producerea rachiului cu degustări tematice: noi am avut parte de rachiuri din struguri, din trandafiri și din pepene galben. Dacă primul vă este cunoscut, pentru celelalte două ar trebui să ajungeți acolo. Vara vă puteți relaxa într-o imensă curte interioară, umbroasă, care promite mult.

Muzeul este inițiat de un colecționar și tot acolo puteți vedea sute de sticle de tării de pe diferite continente, unele cu adevărat deosebite. Printre ele am numărat cel puțin patru din România, iar în curând o să puteți admira și câteva etichete comuniste autohtone pe care o să le donez din colecția mea. Tot acolo, la propunerea lor, o să organizez o degustare comparativă de sarmale (rețete din ambele țări), țuici și zacuscă & luteniță.

I-am povestit toate acestea lui Ștefan Gogotă, cel care are brandul „La Horincie”, unul dintre cei mai activi producători de pe piața de la noi. Abia ce venise din Japonia, unde, alături de diferiți producători de vinuri, fuseseră la un târg de profil cu speranța că vor putea exporta spre Asia.

Aportul statului e aproape inexistent

În timp ce scriu, Ștefan e în Țările Baltice, la un eveniment similar. Cu toate că ambele evenimente au fost organizate cu mult mai mult profesionalism decât cele cu care ne-am obișnuit în ultimii ani, și asta se răsfrânge direct în imaginea noastră afară, exporturile românești sunt la mâna hazardului și a ambițiilor costisitoare și riscante ale producătorilor. Aportul statului e aproape inexistent.

Un brand gastronomic puternic al țării nu înseamnă doar aducerea de turiști (un alt capitol deficitar), ci și o certificare a calității la modul general, care generează încasări la buget pe alte căi: exportatorii plătesc impozite și aici și ne fac reclamă prin produse.

Text de COSMIN DRAGOMIR | PE GUSTUL NOSTRU