Gulașul de București, o invenție culinară care apare doar în cărți
Există puține cărți solide și corecte despre gastronomia românească apărute în alte limbi (Irina Georgescu este una dintre cele mai cunoscute și premiate autoare), însă Amazonul e plin de cărți care par a prezenta România Culinară. Multe dintre ele conțin tot felul de bazaconii.
Spre exemplu, bulgăroaica Silvena Johan Lauta (Silvena Rowe), deși cu un CV consistent care nu ar trebui să lase loc de astfel de greșeli, prezintă în cartea „The food & cooking of Romania & Bulgaria Ingredients and traditions in over 65 recipes with 300 photographs” rețeta Bucharest Hotpot sau gulaș de București.
Cartea este, indiscutabil, diferită de multe alte volume în engleză despre care am scris cu alte ocazii: autor asumat și cu CV, fotografii personalizate, tipar excelent și destule informații conforme cu realitatea.
Deși din titlu ar reieși măcar o paritate a rețetelor la împărțirea pe țări (observăm și curtuoazia de fi menționați primii), autoarea trage spuza pe turta țării sale și prezintă mult mai multe rețete de la sud de Dunăre (la unele dintre ele amintește și de variantele românești).
La capitolul ciorbe/supe regăsim în dreptul României supa de gulii, mere și chimen și Gulașul de București (!?).
În ceea ce mă privește, e prima dată când aud de supă de gulii, mere și chimen. Știu de supele de mere (sau alte fructe) specifice Banatului și Ardealului, însă și sașilor și maghiarilor, dar în cercetările mele am dat peste astfel de zămuri concentrate doar pe câte un singur ingredient din cele de mai sus. Și chiar dacă ar exista, nu e decât o excepție, în niciun caz un preparat reprezentativ.
Consternarea mea e și mai mare din cauză că am găsit aceeași rețetă (cu o singură modificare, în sensul în care cea din urmă conține și un pic de făină) în cartea All Along the Danube, de Marina Polvay (1979), despre care am scris că ține mai mult de domeniul fantasticului și nu al realității și care bagă pe gâtul bucătăriei tradiționale tot felul de pești oceanici, crabi din Alaska și alți pești nordici.
A doua mea dilemă referitoare la ciorbele din această carte se referă la Bucharest Hotpot sau Gulaș de București, așa cum îl numește autoarea.
Este o supă deasă care conține: supă de vită, năut, cartofi și morcovi dați pe răzătoare, frunze de mangold, cârnați afumați (cu specificația că cei polonezi sunt buni) sare și piper. În introducerea rețetei se menționează că năutul – ingredient primar – poate fi înlocuit cu orice tip de fasole sau alte boabe. Aș mânca, dar i-aș întreba pe toți bucureștenii (și nu numai) ce părere au despre acest gulaș de Capitală care m-a cam derutat.
Text de COSMIN DRAGOMIR | PE GUSTUL NOSTRU
