Punctele de Gastronomie Locală (PGL) sunt locurile alea autorizate și fiscalizate unde te duci să mănânci ca la mama acasă.
Mai precis ca la altă mamă acasă, fie că vorbim chiar de proprietară, fie că vorbim despre mama dânsei. Mănânci acasă la om, plătești și pleci. Ești musafir, oaspete, dar și client. Nu ții gazda la șuete interminabile, oricât de afabilă e, nu de alta, dar are și alte treburi, plus că trebuie să strângă după tine.
PGL-ul este un fel de restaurant domestic, cu destule limitări impuse de lege, aceeași lege care îi și permite autorizări mai laxe (nu și când e vorba de igienă). PGL-ul este forma prin care producătorul (trebuie musai să fii producător de ceva) își poate valorifica și altfel munca, nu doar la piață. Inițiativa, pornită de Ivan Patzaichin și Teodor Frolu, s-a dovedit seducătoare pentru mulți.
Avem, în acest moment, aproximativ 600 de astfel de unități în România. Și pare că le merge bine, ritmul de deschidere e fabulos, falimentul destul de rar. E un business mai mult de weekend, de sărbătoare, care lasă producătorului timp să se ocupe și DE jobul principal.
Ce e însă important de menționat în acest context este specificul mâncării: la PGL-uri primești mâncăruri tradiționale și regionale nefrecvetate de restaurante, produse și băuturi locale care aduc plusvaloare incontestabilă ecosistemului economic din zonă. Un pariu pe care mâncarea autohtonă l-a câștigat. Un subiect despre care vorbesc de deja cam mulți ani și pe care puțini îl monetizează.
Să ne înțelegem, nu sunt vreo Mafaldă, nici măcar pioner, e vorba doar de a vedea trenduri care funționează în alte părți și a le prezenta și aici. Acum, în mod firesc, ar urma alți pași: rețetare regionale, standardizări (nu neapărat culinare), dar un fel de caiete de bune practici, promovare solidară și strategie zonală.
PGL-urile au devenit locomotive de turism, ba chiar și obiective turistice.
Întrebați în stânga și-n dreapta! Fac asta valorificând patrimoniul gastronomic. Ei bine, succesul acesta care, chiar și însumat, pare micro ar trebui să fie scalat la nivel de țară. Gastronomia poate deveni brand principal într-o strategie guvernamentală. Există în lume, ba chiar și la vecinii noștri, destule exemple de locuri magnet pentru gurmanzi și gourmeți și care s-a dezvoltat uimitor datorită turismului culinar.
Vedeți cât la sută din PIB-urile Ungariei, Bulgariei și Republicii Moldova vine din turism și poate că acele cifre ar trebui să ne convingă că e loc de câștiguri semnificative. Nu cât să acopere deficitul, dar măcar să-l mai echilibreze.
Text de COSMIN DRAGOMIR | PE GUSTUL NOSTRU
Foto cover Visit Neamt
