Niscaiva gânduri de final de an… cultural
În mod natural, apropierea sfârşitului de an vine însoţită de imboldul de a arunca o privire “la rece” asupra a ce am trăit relevant în aceste luni, consumate în mare parte sub spectrul impredictibilităţii şi a incertitudinilor, iar noi nu reprezentăm o excepţie, mai ales că am aniversat 25 de ani de existenţă cu Zile şi Nopţi şi ne-am obişnuit cu incursiunile retrospective.
Limitându-ne la perspectiva consumatorului de cultură, indiferent de natura experienţelor preferate, o primă constatare este aceea că 2025 a fost un an realmente foarte bun, în egală măsură calitativ şi cantitativ.
Asta poate părea surprinzător, dată fiind perpetuarea crizei acute pe care o traversăm ca naţie în prezent, însă doar în aparenţă, fiindcă nu trebuie omis faptul că festivalurile de o anvergură semnificativă au fost planificate cu mult timp înainte de ‘oficializarea’ austerităţii, iar numeroase spectacolele care au avut premiera pe parcursul acestui an s-au aflat în repetiţii încă din stagiunea trecută.
Ca volum şi diversitate, oferta culturală din 2025 s-a dovedit a fi una dintre cele mai bogate din ultimul deceniu, în primul rând datorită creşterii explozive a densităţii festivalurilor de toate felurile, organizate în toate colţurile ţării şi destinate unei remarcabile varietăţi de apetituri personale de going out. Urbane sau în natură, stabile sau itinerante, high sau lowbrow, festivalurile au populat până la saturaţie calendarul, harta şi agenda consumatorilor de Pop culture, astfel încât criteriile valorice de selecţie au început să conteze cu adevărat.
De aceea, poate, bilanţul calitativ al acestui an se arată a fi tot pozitiv, fie şi dacă am ţine seama doar de excepţionalul Festival George Enescu, de ediţiile aniversare ale unor festivaluri precum Animest, SoNoRo ori Photofest sau de activitatea repertorială a operelor şi teatrelor, jalonată de montări notabile ale unor regizori precum Radu Afrim, Leta Popescu, Răzvan Mazilu, Andrei Şerban, Bobi Pricop sau Ada Hausvater, ce pot fi văzute de la Constanţa până la Timişoara şi de la Bucureşti până la Satu Mare.
Asupra zonei Pop-Rock nu insistăm, fiindcă e suficient să ne amintim de concertele memorabile susţinute în 2025 de staruri precum Jennifer Lopez, Justin Timberlake, Gojira, Dream Theater sau Philip Lassiter, pentru a realiza că şi aici avem bifat un plus, dar, în schimb, filmul merită o atenţie sporită, deoarece trendul e ascendent, nu doar la nivelul ofertei, ci şi al consumului.
La 20 de ani după şocul produs de Moartea Domnului Lăzărescu, iată că cinematografia românească, lansată pe “noul val”, a ajuns să acopere în prezent deopotrivă nevoile publicului de artă şi divertisment, având în vedere cele două filme de Radu Jude din 2025, propunerea Romaniei pentru Oscar, Jaful secolului, sau poeticul TWST al lui Andrei Ujică, dar şi succesele unor producţii precum Vecina, Cursa ori Buzz House, ce au avut la noi încasări mai mari ca Superman sau Jurassic Park.
Atunci, în 2005, sub 23% dintre români mergeau mai mult de o dată pe an la cinema, iar în prezent, conform Barometrului de Consum Cultural, ne apropiem de 40%, o creştere îmbucurătoare, care, din păcate, nu se constată şi în cazul amatorilor de arte vizuale sau cele ale spectacolului, din motive care fac parte dintr-o altă poveste.
În fine, până vom ajunge să ne punem problema ce ne-ar putea oferi cultura în viitorul an, să ne bucurăm de amintirea experienţelor pe care le-am trăit în 2025!
Text de IOAN BIG | OPINII
Cover foto: Brașov Jazz & Blues Festival | Florin Ghioca
