Intru în supermarket să fac cumpărături pentru o plecare de câteva zile la țară. Îmi dau seama că n-am mai fost de multă vreme în supermarket. Programul de la job mi-a permis să ajung mai des în piață, unde acum, toamna, e o abundență de culori și arome ca-n povești. Am mâncat ca un haplea în perioada asta struguri – Hamburg, Ceasla, Victoria, Tămâioasă, nuci, pere, mere, ciuperci de toamnă, varză. Am avut vreo câteva zile la rând în care mi-am făcut la prânz un platouaș cu nuci, struguri și brânzeturi. Dezmăț culinar de toamnă.

foto credit: goodfon
Aproape am uitat de supermarket. Merg în silă printre rafturi. Aici nu te îmbie nimeni – Hai la mama să-ți dea prune gustoase, puiule! Hai să guști din strugurii ăștia, te lingi pe degete, nu alta! Nu te poți tocmi cu nimeni – Îți mai pune tanti două roșii, să fie de zece lei?! Nu vezi nicăieri scris: PERE F.F.F. DULCI
Supermarketul e distant, ca un ipohondru în pandemie. Te primește cu luminile lui reci de neon, te orientează cu etichete seci și indicații imperative. Până și casele de marcat sunt acum pe jumătate automate. Și, deodată, văd raionul pentru materiale școlare. Și rafturi de cărți. Fiindcă, nu-i așa, supermarketul are de toate. E chiar și librărie. Și-ntr-un colț, beletristică. Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum. O deschid la întâmplare, ca-ntr-un vis din copilărie:
Și ea simți un început
De sentiment necunoscut,
Ceva între alean și dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund și mut,
(în orice caz, foarte plăcut),
Pe care îl numim amor.

Are și supermarketul poezia lui, trebuie să recunoști.

