Două persoane care locuiesc în același oraș, în aceeași zi de toamnă, pot trăi în două lumi complet diferite.
Una deschide telefonul și citește despre ploi, trafic, frig și facturi la încălzire. Până să iasă din casă, toamna e deja o colecție de neplăceri. Cealaltă privește pe fereastră. Copacii de pe stradă au trecut de la verde la galben, portocaliu și roșu. Își ia o cafea și iese la plimbare, poate pe un drum mai lung decât de obicei, doar pentru că e frumos.
Îmi place să cred că fac parte din a doua categorie. Nu întotdeauna. Și eu mă trezesc uneori cu telefonul în mână, citind despre tot ce merge prost în lume. Dar mă întreb tot mai des cât din realitatea pe care cred că o cunosc am trăit eu însămi și cât am împrumutat din poveștile altora.
Știrile nici măcar nu trebuie să fie false ca să ne schimbe perspectiva. E suficient să aleagă ce merită povestit și să repete. În timp, ajungem să căutăm în jur tocmai lucrurile despre care am citit.
Iar Sibiul, în octombrie, îmi oferă un bun motiv să-mi ridic ochii din ecran. Străzi pe care le știu de ani întregi arată diferit de la o săptămână la alta. Lumina schimbă fațadele, frunzele colorează trotuarele și, uneori, cel mai frumos lucru din zi e chiar drumul până la magazin.
Nu propun să ignorăm problemele. Ploile, frigul și facturile nu dispar dacă admirăm copacii. Dar nici nu văd de ce ar trebui să le lăsăm să ocupe tot spațiul din mintea noastră.
Dacă știrile ne spun mereu ce nu funcționează în lume, mai observăm și ceea ce funcționează?
Eu una nu vreau să ratez toamna doar pentru că am citit că vine vremea rea.
