BISCUIT.RO | Despre prăjituri, orașe, prestigiu și comerț

Prăjituri tradiționale românești | De la Boston cream pie la ișlerul brașovean și amandina bucureșteană, prăjiturile pot spune povești despre orașe, tradiții și identitate locală. Dar ce desert ar merita să devină emblema fiecărui oraș din România?

Nu aș fi crezut, dar chiar așa s-a întâmplat. Nu am găsit deloc ușor și pe toate drumurile Boston cream pie în Boston, Massachusetts! În cinci zile de căutare am văzut doar trei astfel de prăjituri și am mâncat numai una, și anume pe cea clasică. Mbine, acum nici cea originală nu era chiar cum o știam de pe net, adică o felie de tort triunghiulară din două blaturi galbene cu cremă de vanilie între și glazură de ciocolată deasupra. Cum însă am mâncat-o la barul hotelului Omni Parker House, unde se zice că ar fi inventat-o un francez, acum 100+ ani, îi cred pe cuvânt.

Boston cream pie a fost inițial un item de pe lista mea de ‘to do’ la această nouă rundă nord-americană, alături de mai familiarul New England chowder și misteriosul lobster roll (în a cărui ecuație x, necunoscuta, era chifla, nu crustaceul). După ce pe cele două le-am rezolvat satisfăcător pe Martha’s Vineyard, o insulă ce te păcălește a fi de pescari, dar cică e de milionari, bifarea desertului a fost mai dificilă în ciuda faptului că a fost ales desertul oficial al statului Massachusetts încă din 1996.

De ce nu e în mai multe meniuri și vitrine nu aș putea să spun, dar m-a pus pe gânduri (pentru că mâncarea asta face pentru cei ca mine, actori în câmpul simplu numit food studies).

Deserturile care devin simboluri ale orașelor

România încă dezbate aprig orice propunere de mâncare națională (a se asculta episodul podcastului cu Anita Huzum, realizat de Cosmin Dragomir pentru G4Food) și nici embleme culinare locale și oficiale nu avem. Sicilia, în schimb, are cassata la fiecare pas, Parisul e populat de madlene dolofane pentru toate gusturile și buzunarele, iar în Viena kaiserschmarrn-ul se vinde la nenumărate ferestruici sau pe trotuar, din cărucioare retro imperiale. Sigur, ca motivație poate fi suspectat potențialul comercial – consumerismul exploatează filonul identitar cu succes și frenezie în ultimii ani.

Ișlerul brașovean și identitatea culinară locală

La noi această tendință e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, nu că nu s-ar fi încercat – Brașovul, prin Breasla Cârciumarilor, a pus o vreme în meniuri ișlerul; trendul a avut viabilitate și amploare, ba chiar chef Andrei Chelaru a trecut granița registrului dulce făcând, în București, un ișler sărat cu păstrăv afumat. În prezent însă în meniurile brașovene e mai rar. Ideea merită extinsă, mai ales că ar avea de câștigat și localitățile care se mândresc cu un preparat culinar cu tradiție, nu doar cârciumile care-l vând.

Ce prăjitură ar reprezenta orașul tău?

Hai să facem împreună un exercițiu – ce prăjituri ați propune ca simbol pentru orașul vostru sau regiunea voastră? Eu aș vota cu amandina pentru Capitală, deși la Iași și Cluj am găsit prăjitura București. Pentru Constanța probabil baclava sau poate nalangate? Poale-n brâu pentru Moldova și orez cu lapte în Muntenia? Viena are kaizerschmarrn, Linz are Linzertorte, Parisul madlena, Ucraina are tort Kiev… tu ce  ai propune ca desert reprezentativ al zonei în care locuiești?

Poţi răspunde mai jos, în secţiunea de comentarii.

Text de ADRIANA SOHODOLEANU | EAT & DRINK | BISCUIT.RO

Citește și acest articol Zile și Nopți

Un desert local, de găsit la restaurantele și cafenelele din Brașov

IȘLERUL e desertul pe care brașovenii îl știu de zeci de ani, cei doi biscuiți din aluat cu nucă și unt, lipiți cu cremă bună și acoperiți cu glazură de ciocolată. “L-am ales ca desertul Breslei Cârciumarilor, ca element comun care să ne unească și identifice. Fiecare din noi l-a făcut cât mai asemănator cu el, cu restaurantul, bistroul, pub-ul, cafeneaua sau brutăria.” Îl găsiți de azi în Brașov, la o parte din cei care sunt membri în Breasla Cârciumarilor.

Un desert local, de găsit la restaurantele și cafenelele din Brașov