Sibiul de acum 800 și ceva de ani era înconjurat de păduri. Dese, mai greu de penetrat, cu un statut juridic favorabil orașului, acestea devin mijloc de supraviețuire a localității și cetățenilor săi.
Lemnul era esențial pentru funcționarea comunității. Era necesar la construcții, la încălzire, la susținerea cuptoarelor meșteșugarilor, la iluminat, la toate aspectele vieții de zi cu zi. Pădurile acestea erau o primă linie de apărare în fața eventualilor atacatori.
Cu timpul teritoriul verde se reduce ca suprafața, orașul crescând avea nevoie de teritorii noi. Dar sibienii reîmpăduresc unele terenuri, astfel că Pădurea Dumbrava primește în germană numele de Pădurea Tânără – Jugenwald – adică pădurea nouă. Aici existau ateliere ale olarilor, ale dogarilor și ale altor bresle. Existau mori. Existau drumuri care le brăzdau, iar pe aceste drumuri existau hanuri sau popasuri pentru călători și pentru comercianți.
În secolul 18 exista un han între Sibiu și Rășinari și o moară pe drumul dinspre Poplaca. La han se oprea o lume pestriță. Erau locuri de bună voie controlate de cetatea dar în afara acesteia. Pădurea este loc e promenadă și de loisir a sibienilor. Moara a rezistat până în zilele noastre iar sibienii o știau de moara Schreyer.
Acum aproape 300 de ani, un hangiu și soția sa sunt uciși cu sânge rece, în hanul lor din Pădurea Dumbrava. Mai târziu, un alt han, Hanul din Pădure este amenajat de oraș și închiriat diferiților inverstitori. Sibieni îl știu drept Hanul Dumbrava sau mai nou hotelul Hilton.
Dumbrava a rămas și rămâne locul de loisir, unde se amenajează în secolul trecut grădina zoologică și apoi muzeul ASTRA. Astazi, copacii seculari mai amintesc de poveștile sale.
