CULISELE CABINETULUI | Terapie de zi cu zi: Ce mai înseamnă „normalitatea” într-o lume obosită?

Anxietatea de toamnă | Terapie de zi cu zi: Ce mai înseamnă „normalitatea” într-o lume obosită? Cum navigăm valul de anxietate, presiunea performanței și reuniunile de la birou sau școală după ce s-a stins ecoul verii.

Odată cu primele zile de octombrie, calendarul pare să capete o altă viteză. Vacanțele s-au încheiat, ecranele telefoanelor s-au umplut din nou de notificări, agenda de ședințe la birou a devenit neîncăpătoare, iar școlile și liceele au intrat în ritm plin. În cabinetul de psihoterapie, această perioadă aduce an de an un fenomen extrem de vizibil: o creștere semnificativă a solicitărilor. Adulți tineri, părinți, cupluri sau adolescenți vin cu o stare comună de copleșire, întrebându-se de ce le este atât de greu să revină la „viața normală”.

1.Anatomia Anxietății de Toamnă: Când ritmul exterior depășește resursele interioare

Trecerea de la ritmul mai lejer al verii la cerințele structurate de toamnă reprezintă pentru creierul nostru o schimbare masivă de mediu. În psihologia cognitiv-comportamentală (CBT), știm că anxietatea nu apare din senin, ci este răspunsul sistemului nostru nervos la o discrepanță percepută între cerințe (ședințe, termene limită, probleme de cuplu) și resursele pe care simțim că le avem.

Atunci când revenim la rutina încărcată, activam automat așa-numitele credințe intermediare sau reguli rigide: „Trebuie să fac față la fel de bine ca ceilalți”, „Nu am voie să arăt că sunt obosit/ă” sau „Trebuie să le rezolv pe toate perfect”.

Cercetările din domeniul neurobiologiei arată că stresul cronic declanșat de presiunea performanței menține axa HPA (hipotalamus-hipofiză-suprarenale) într-o stare de hiperactivitate. Cortizolul și adrenalina crescute nu doar că ne afectează somnul și starea de spirit, dar activează răspunsurile de tip „luptă, fugi sau îngheață” (fight, flight or freeze). Așa se explică de ce, la început de toamnă, mulți oameni experimentează stări de anxietate generalizată, irascibilitate în relație sau sentimentul că „se îneacă într-o lingură de apă”.

2.Mitul funcționării impecabile: Ce e „normal” și ce e semnal de alarmă?

În societatea modernă, am ajuns să confundăm „normalitatea” cu o stare permanentă de eficiență și optimism forțat. Însă din punct de vedere clinic, este absolut normal să simțim:

• O perioadă de latență și acomodare (de la 2 la 4 săptămâni) la trecerea spre noul program;

• Fluctuații de energie și o nevoie crescută de odihnă odată cu scăderea orelor de lumină naturală;

• Anxietate anticipatorie înaintea unor proiecte mari sau ședințe importante;

• Tensiuni trecătoare în cuplu sau în relația cu copiii, generate de reorganizarea rolurilor și a responsabilităților de toamnă.

Ce nu este sănătos (deși a devenit, din păcate, „frecvent”):

• Să considerăm epuizarea (burnout-ul) ca fiind o emblemă a succesului;

• Să ignorăm simptomele fizice de anxietate (palpitații, tensiune musculară, insomnii, tulburări digestive);

• Să ne retragem emoțional din relații sau să reacționăm agresiv din cauza toleranței scăzute la frustrare;

• Să ne evaluăm valoarea personală exclusiv prin prisma rezultatelor de la birou sau a notelor copiilor.

3.Cum facem față provocărilor? Ghid practic de igienă mintală!

Pentru a naviga acest început de toamnă fără să ne pierdem echilibrul personal și relațional, iată patru repere terapeutice pe care le aplicăm frecvent în practica psihologică:

1. Re-calibrarea așteptărilor (Flexibilizarea cognitivă): Înlocuiți imperativele rigide de tipul „Trebuie” cu formulări permisive: „Mi-ar plăcea să le rezolv pe toate azi, dar este în regulă dacă prioritizez doar primele două lucruri esențiale.”

2. Standardul „Suficient de bun” (Good enough): Conceptul introdus de psihanalistul Donald Winnicott pentru părinți se aplică excelent și în viața profesională sau de cuplu. Nu căutați perfecțiunea în prima lună de activitate; căutați doar continuitatea și funcționalitatea.

3. Pauzele de decompresie (Igienă emoțională): Între ședințele de la birou sau între rolul de angajat și cel de părinte/partener, acordați-vă 10-15 minute de tranziție. Un scurt exercițiu de respirație diafragmatică sau o plimbare scurtă scade nivelul de cortizol și previne descărcarea frustrărilor pe cei dragi.

4. Validarea emoțională în familie: Atunci când partenerul sau copilul este irascibil la întoarcerea acasă, amintiți-vă că sub agresivitate se ascunde adesea oboseala sau teama de eșec. Un simplu „Văd că a fost o zi grea pentru tine, sunt aici dacă vrei să vorbim” poate dezamorsa un conflict potențial.

Întrebări frecvente în cabinet la început de toamnă

Pentru a păstra puntea de încredere și a reduce stresul familiei, iată patru repere terapeutice esențiale:

• De ce simt anxietate chiar dacă îmi place jobul / școala mea?

Anxietatea nu apare doar în medii ostile, ci și ca reacție la schimbarea volumului de stimulare și la responsabilitățile crescute. Creierul procesează reintrarea în ritm ca pe un consum masiv de resurse, indiferent dacă activitatea vă face sau nu plăcere.

• Cum pot diferenția o stare trecătoare de adaptare de o tulburare de anxietate?

Starea de adaptare scade treptat în intensitate pe măsură ce vă intrați în rutină (în 2-3 săptămâni). Dacă stările de frică, atacurile de panică sau insomniile persistă peste o lună și vă împiedică să funcționați normal, este recomandat să consultați un specialist.

• De ce apar mai multe certuri în cuplu în luna octombrie?

Toamna aduce o redistribuire a sarcinilor logistice (muncă, copii, buget, treburi casnice). Când ambii parteneri sunt suprasolicitați, spațiul pentru conectare afectivă scade, iar frustrările acumulate se descarcă adesea pe cel mai apropiat om.

Concluzie

Toamna nu trebuie să fie un maraton al supraviețuirii, ci poate deveni un moment de așezare și redefinire a priorităților. A face față provocărilor nu înseamnă să strângem din dinți și să mergem mai departe cu orice preț, ci să învățăm să ne ascultăm corpul, să ne ajustăm ritmul și să cerem sprijin atunci când simțim că ne este greu. Normalitatea autentică nu este despre perfecțiune, ci despre echilibru, blândețe față de sine și conexiune reală cu cei din jur.

Text de CRISTINA MATIANU, psiholog clinician și psihoterapeut CBT

Despre autor:

Cristina Matianu este psiholog clinician și psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală (CBT), cu experiență în psihologia dezvoltării copilului, dinamica relațională și suport psihologic pentru adolescenți și părinți. În practica sa clinică, însoțește tinerii și familiile acestora în navigarea provocărilor emoționale ale lumii moderne.

Mai multe resurse și informații găsiți pe site-ul oficial: psihologcristinamatianu.ro

Facebook / Instagram: Psiholog Cristina Matianu | @psiholog_cristina_matianu

Foto header: “Anxietate”, Pinterest, https://pin.it/4CHmHbxeq, 2026

Citește și acest articol Zile și Nopți: CULISELE CABINETULUI | Generația Festival și „Ceilalți”: Dinamica dintre libertate, buget și anxietate parentală

CULISELE CABINETULUI | Generația Festival și „Ceilalți”: Dinamica dintre libertate, buget și anxietate parentală