Sibiul mijlocului de secol al XIX-lea era un oraș liniștit la periferia Imperiului Habsburgic.
Nu mai era oraşul dezvoltat şi inovator ca până nu demult dar în curând se vor întâmpla câteva evenimente care vor duce la revirimentul Sibiului.
Anul revoluționar începe la Sibiu în luna martie când comunitatea maghiară a dorit organizarea unei întruniri de susținere a ideii de unire cu Ungaria. Administrația locală nu a permis organizarea acestei adunări. Comitetul Revoluționar al Românilor din Transilvania își instalează sediul la Sibiu. De aici pleacă steagul Revoluției, de aici pleacă programul acesteia și toți liderii sunt adunați în urbea noastră.
Paralel saşii sibieni organizează o demonstrație a sibienilor împotriva unirii cu Ungaria Steaguri negre/ galbene sunt arborate pe Turnul Sfatului. Universitatea Săsească decide a se împotrivi unirii Transilvaniei cu Ungaria.
Câmpul de bătălie se aproprie de oraşul nostru. În ianuarie 1849, armata revoluţionară maghiară condusă de Joseph Bem ajunge în faţa cetăţii. Prima bătălie se dă în 21 ianuarie. Armata maghiară venită dinspre Slimnic este înfrântă cu pierderi considerabile. La 11 martie 1849 generalul Bem asediază a doua oară Sibiul. Oraşul este lăsat cu o apărare precară. De această dată, oraşul nostru este ocupat.
Liderii revoluţionari români şi saşi reuşesc a fugi din cetate. Ocupaţia nu a ţinut, decât patru luni, generalul Alexander von Luders reuşind a elibera Sibiul. Bem recucereşte pentru o zi Sibiul, în urma celei de a treia bătălii, în 5 august 1849. A doua zi Luders îl alungă din oraş. După studiile mai multor specialişti bătăliile s-au dat în zona viaductului din cartierul Terezian de astăzi, în apropiere de biserica Sfânta Elisabeta de pe strada Gladiolelor şi spre Obor.
