Sibiul creștea de la an la an. Cartiere noi, infrastructură nouă. Sibiul se moderniza, orașul medieval nu mai era decât o amintire.
Sibienii se lasă influențați de moda vremurilor. Făceau drumeții, beau cafea pe terasele Sibiului, căutau noi locuri de agrement. O idee a Societății de Înfrumusețare a du la amenajarea unuia dintre cele mai frumoase locuri de petrecere a timpului liber din țară: Parcul Sub Arini.
Parcul este gândit pe un fost teren de exerciții militare de la marginea orașului, pe cursul Sevișului și Trinkbach-ului. Primele alei sunt trasate după 1857, în apropierea de viitorul bulevard al Victoriei. Inginerul Wolfganf Seifried a coordonat lucrările. Doi ani mai târziu se amenjează o fântână (unde se află și în prezent, dar în altă formă) dar și o primă seră.
Apoi, rând pe rând, apar rozariul, muntele cu flori de colț, pavilionul de muzică, alte alei. Soldații care au lucrat la amenajarea parcului vor monta un obelisc în amintirea muncii lor.
După 1900 parcul se electrifică, se construiește stadionul municipal, în imediata vecinătate a sa, iar în parc se dezvelește statuia lui Mihai Eminescu și urna de aniversare a Societății de Înfrumusețare. Două urne din grădina lui Brukenthal sunt aduse în parc. Tot aici funcționa și o terasă de vară, cea care există până în prezent drept Bolta Rece.
În perioada comunistă, se amenajează locul de joacă cu elefantul și cei 7 pitici, noi alei, noi zone de promenadă. Parcul Sub Arini reține nenumărate specii de arbori, evident, cea mai reprezentativă fiind specia arinilor, care îi dă numele.
