De 24 de ani, în ziua de 24 mai se sărbătorește Ziua Europeană a Parcurilor, o ocazie numai bună de a analiza cum stă Sibiul la capitolul parcuri. Chiar dacă avem unul dintre puținele parcuri din țară care leagă fără întrerupere zona urbană centrală de zona de pădure de la marginea orașului, în rest realitatea e cam tristă. Am luat parcurile Sibiului, atâtea câte sunt, la pas și iată ce-a ieșit!
Ne place că în Sibiu există unul dintre cele mai vechi parcuri din țară amenajat între anii 1856 și 1865. Chiar dacă aspectul idilic inițial s-a mai pierdut, Sub Arini e și astăzi o oază verde în care poți evada.
Ne place că în centru avem nu unul, nu două, ci trei parcuri. Sunt perfecte pentru o plimbare în orice anotimp. În plus, cine n-a stat vara pe marginea fântânii arteziene din Parcul Astra pentru a se răcori?
Ne place că parcurile din centru adăpostesc câteva dintre comorile orașului: vechea bibliotecă în Parcul Astra, Aleea Celebrităților, Filarmonica de Stat, zidul de apărare și turnurile în Parcul Cetății.
Ne place că lucrările de amenajare la al doilea cel mai mare parc din Sibiu și primul construit de la zero din 1856 până în prezent sunt aproape finalizate. E vorba despre Parcul Belvedere din Tilișca.
Nu ne place că nu se găsește nicio soluție la problema ciorilor din parcuri. Oricine a trecut pe lângă Parcul Sub Arini pe partea cealaltă de Spitalul Militar a sesizat câtă gălăgie și mizerie fac păsările.
Nu ne place că în Parcul Sub Arini regăsești adesea pietoni la plimbare pe pista de biciclete și biciclete gonind pe aleile pietonale. Sentimentul de siguranță dispare mai ales vara, când parcul e aglomerat.
Nu ne place că nu avem parcuri în adevăratul sens al cuvântului în niciunul dintre cartierele orașului. Nu orice mic spațiu verde dintre blocuri poate fi numit parc și oricum cele mai multe arată jalnic.
Nu ne place că în acțiunile recente de toaletare au fost distruse o colonie de peste 100 de lilieci și un stup de albine sălbatice. Știrea a făcut înconjurul presei naționale, responsabilii au ridicat din umeri.
Text de RĂZVAN SĂDEAN
