PE GUSTUL NOSTRU | Al nu știu câtelea ceas
Mi se pare că ratăm toate ocaziile și nu mă refer la doar la fotbal sau ping pong. Sau beer pong. Avem undeva în sânge, în ADN (mai dă-l în sânge de ADN), vocația învinsului. Chiar și atunci când putem performa pare că nu suntem în stare, că ne place sau ne complacem să fim pierzători. Noi contra noastră. Și nu aș vrea să par că sunt tenor sau aplaudac în corul de bocitoare al nației. Nici la tribună, nici la trianglu. Observ, și câteodată mă aprind vremelnic, câteodată mă costernez condescendent. Alba-neagra, deloc gri. Ne-am furat pe rând scoarța, covorul din sufragerie, mocheta și acum imitația minimalistă, aia cool și la modă, de sub picioare. Și insistăm.
Pe lângă toate problemele interne, majoritatea rezolvabile destul de ușor (nu mă refer la taxe, impozite, birocrație și multitudinea de controale care sufocă un business), ne construim o imagine în afară care ar fi, probabil, mai bună prin absența noastră de la cele mai importante evenimente de profil din străinătate: mă refer la tot felul de târguri de turism, de vinuri, de gastronomie ș.a.m.d. În ultimii ani, aproape că nu e existat caz fără scandal. Și nu e vorba de cârcotelile vituperante ale celor lăsați pe dinafară din diferite motive sau din invidii maligne. Nu, pur și simplu, modul în care ne prezentăm este nu doar defectuos, ci chiar dăunător sănătății turistice a României.
De cele mai multe ori este vina statului, prin diferite instituții subordonate, cele care se ocupă de prezența României la diferite târguri. Uneori, aceste instituții se ocupă de tot, alteori sunt doar mijlocitoare între expozanți și organizatori, uneori închiriază spațiul și se ocupă de construcția standurilor. De cele mai multe ori o dă în bară.
Cel mai recent caz este Wine Paris 2026 (căutați pe net articole cât să vă faceți o idee despre ce s-a întâmplat acolo și cum cramele prezente au reușit să evite interzicerea României timp de 10 ani). Bugetele pentru Târgul de turism de la Belgrad și cel de la Berlin (cel mai important, cel puțin, din Europa) au fost aprobate cu doar câteva zile (trei săptămâni) înainte. Asta, deși agendele sunt prezentate și aprobate de instituții încă de anul trecut. Iar statul, deși parafează aceste participări, reușește să le transforme în fiasco.
Ce vede potențialul cumpărător? Standuri improvizate, organizare pe genunchi, coli A4 printate pe loc și prinse cu bolduri în perdele negre. În ochii viitorilor clienți, România este la fel de seducătoare precum Baba Cloanța. Asta ca să nu ne mirăm de ce anul trecut, România a avut mai puțini turiști decât în comunism. Bașca, turismul nu mai are minister, a devenit o agenție în subordinea celui al digitalizării. O trecere lină de la minister la misterul turismului.
» Text de COSMIN DRAGOMIR | Pe gustul nostru
