E toamnă, adică sezonul bucuriei de fructe și la mai puțin de 25 km de Sibiu găsim cele mai bune mere.
În Sibiel e deja o tradiție târgul de mere. Livezile tradiționale de aici reprezintă un capitol aparte al identității satului. În esență, o astfel de livadă are un dublu scop: este în același timp livadă-pășune sau livadă-fâneață. Asta înseamnă că vara se cosesc iarba și fânul printre pomi, iar toamna, animalele sunt lăsate libere să pască acolo.
Aceste livezi sunt forme de cultură extensivă a pomilor fructiferi de talie mare, cu coroane ample și distanțe generoase între exemplare. Pomii impresionează nu doar prin dimensiune, ci și prin longevitate – mulți trăiesc peste o sută de ani. Îngrijirea lor este una blândă, cu intervenții minime și fără utilizarea substanțelor chimice.
Acest mod de gospodărire contribuie la protejarea solului de eroziune sau alunecări, iar diversitatea soiurilor asigură o alimentație bogată și echilibrată pentru comunitate. În ansamblu, aceste livezi sunt ecosisteme stabile, cu valoare peisagistică și culturală remarcabilă. Motivele pentru a le păstra sunt deja evidente, dar la acestea se adaugă și frumusețea lor aparte.
Fructele cele mai răspândite în Sibiel sunt merele, urmate de prune și pere, iar mai rar găsim nuci, gutui, vișine și cireșe. În zonă sunt cunoscute aproximativ 35 de soiuri de mere și 7 soiuri de pere, fiecare având perioada și modul său potrivit de consum. Oamenii de aici știu exact care soi se coace când și cum trebuie savurat.
Pentru a vă face o idee despre bogăția acestor livezi, iată câteva dintre ele: mere vinete, ierdașe, mere albe, mere-pere, Baia Mare, florine, clar alb, văratic, cacovenești, kassler, gravenstein, astrahan roșu, popescmboikăne, banană de iarnă, renet bauman, florina, frumos galben, golden delicios, gustave, ionatane (care, din punctul meu de vedere, merită medalia de argint), londonpepping, mașanschi, poinice, boscop, pătule – merele mele de aur –, parmen auriu, roșu delicios, renet ananans, renet de Canada (cu bronz în clasamentul personal), roșu de Stetin, delicios dublu roșu, șovar și mere pădurețe.
Dintre toate, soiul meu preferat rămân pătulele. Gustul lor dulce, ușor acidulat și răcoritor e inconfundabil, iar aroma finală amintește de mierea pură de fructe – un dulce fin, desăvârșit.
