MIRCEA POPESCU: „Prin street art oamenii au început să relaționeze mai intens cu artă vizuală”
Mircea Popescu s-a născut la Craiova în 1985. Dintotdeauna i s-a părut foarte lejer să se exprime prin desen, iar cu timpul a fost atras de zona de afiș, ilustrație, bandă desenată și gravură.
Și-a făcut studiile în Timișoara, la Secția Grafică a Facultății de Arte și Design. În ultimii ani de master a ajuns fascinat de gravură, tipar și modul în care s-au transformat și s-au adaptat tehnicile tradiționale de gravură în artă contemporană. Astfel a decis să aprofundeze aceste cercetări într-un doctorat finalizat în 2014.
În urmă cu cinci ani s-a mutat în București și din necesitatea de a avea un atelier a descoperit spațiile care mai apoi au devenit Atelierele Malmaison, comunitate de artiști din care în prezent face parte.
Activitatea profesională o împarte între proiecte comerciale, care implică graphic și surface design, și proiectele personale, care pot înseamna picturi murale, desene și asamblaje.
Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru ține să ajungi cunoscut și apreciat în România?
Stilul meu are legătură cu modul în care s-au sedimentat toate cunoștințele și experiențele pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. După facultate și doctorat am avut liniștea de a mă regăsi, de a reveni la subiectele care mă pasionau în copilărie și adolescență, îndepărtându-mă de abordarea artistică academică.
Nu sunt adeptul găsirii „acelui stil” care să mă definească și nu îmi place să consider stilul ca un fel de brand care trebuie modificat în funcție de trenduri. Consider că stilul se poate construi doar în timp și are legătură cu modul în care ne dezvoltăm, cu valorile în care credem, cu felul în care învățăm să înțelegem lumea din jurul nostru.
Aprecierea a venit în urmă activității constante, a consistenței și perseverenței. De la picturi murale, la colaborări cu galerii, participări la târguri, proiecte comerciale, pe parcurs totul s-a legat formându-se astfel un traseu, care până acum a crescut organic, încet și constant.
Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?
Nu am vreun ritual anume înainte să mă apuc de lucru. În general îmi privesc lucrările că pe niște proiecte care presupun parcurgerea într-un mod organizat a anumitor etape, iar partea tehnică este strâns legată de partea de concept. Subiectele variază, la fel și sursele de inspirație care vin de cele mai multe ori din realitatea imediată – muzică, discuții auzite pe stradă, feed-urile din online.
Îmi place să fac lucrări on-site care să relaționeze cu mediul în care vor fi plasate și mă inspiră partea de inginerie pe care o presupune realizarea lucrărilor de artă.
Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi artă și lumea în general?
Street art-ul era total în afara zonei academice în momentul în care l-am descoperit. Apoi a ajuns rapid să aibă ramificații în aproape toate genurile artistice contemporane și să devină cea mai de impact mișcare artistică. Mi se pare că, într-un fel sau altul, prin street art oamenii au început să relaționeze mai intens cu artă vizuală.
Puterea pe care o are o lucrare de artă în spațiul public a fost speculată și de marile companii, acest lucru fiind deopotrivă și bun și rău. Bun, pentru că au apărut foarte multe lucrări comisionate pentru artiștii de street art și pentru că publicului îi este livrată o reclamă într-un mod mult mai creativ, crescând nivelul de educație vizuală din societate.
Și rău, pentru că pictură murală a ajuns să fie comisionată la metru pătrat și această uzură face uneori că lucrările de artă să își piardă prețiozitatea, devenind o unealtă care să vândă un brand. Personal, street art-ul m-a făcut să-mi pot gândi lucrările că mici fragmente ce pot fi incluse în viața unui oraș.
Aproape toate lucrările pe care le fac în atelier mi le imaginez integrate în spațiu public și mă gândesc cum ar putea relaționa cât mai armonios cu un public aleatoriu de pe străzile unui oraș, sau cum ar putea crea un environment integrate într-un mediu natural.
Cu alte cuvinte, street art-ul m-a făcut să-mi gândesc lucrările la o altă dimensiune și mi-a întărit convingerea că între genurile artistice nu ar trebui să existe granițe.
Cât de mult te-a ajutat social media în carieră ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?
Mă bucur că am prins și perioada dinainte de social media și că pot să compar acele vremuri cu cele de acum. La fel cum marile corporații sunt cumva un rău necesar pentru artă, același lucru l-aș spune și despre social media.
Înainte de social media îmi aduc aminte cum mergeam la librărie și notăm linkuri cu site-urile artstilor pe care îi descopeream în diverse albume de artă, însă nici cărțile străine nu se găseau foarte ușor.
Odată cu boom-ul din online, putem da follow oricărui artist, muzeu sau galerie. Pe mine acest lucru m-a ajutat în primul rând să înțeleg mai bine artă pe care o fac eu, să descopăr artiști cu interese similare, să pot identifica noi curente artistice și să pot fi conectat în timp real la această dinamică.
Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România sau din afară?
Lucrarea preferată ține de moment; toate îmi sunt și preferate și, în același timp, imediat după ce termin o lucrare, mă concentrez doar la următoarele care vor veni.
Acum, lucrarea favorită aș putea spune că este „Fragmente dintr-un viitor trecut”, pictură murală cu neon integrat, realizată în 2024 la festivalul Artown din Ploiești. Este ca un mic mostrar de elemente abstracte, frânturi din iluzia viitorului imaginat în copilărie.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
În general provocările sunt de natură tehnică, iar la acest capitol se încadrează ultimele două picturi murale pe care le-am realizat la Festivalul Artown 2024. A fost vorba de picturi în care am intervenit cu desen din neon luminos.
A fost necesar că desenul să fie creat întâi digital, să pot folosi aceleași șabloane produse digital atât pentru pictură, cât și pentru instalația cu neoane.
O altă provocare a fost și realizarea lucrării „Intergalactic boat ride” din cadrul evenimentului Memoriile Cetății 2021. Lucrarea a fost realizată în timp ce pluteam pe exteriorul plafonului unui vaporetto, sub un pod de pe răul Bega.
Însă majoritatea lucrărilor din spațiu public au o doză de imprevizibil, depind de o infrastructură aparte, care nu are legătură cu procesul creativ.
Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?
Unul dintre motivele pentru care m-am îndreptat către artă abstractă, a fost dorința de a transmite mesaje la nivel de trăire, de percepție vizuală, lăsând posibilitatea publicului să aibă o interpretare personală asupra lucrărilor mele.
Am evitat mesajele politice, pentru că odată ajuns în spațiul public, sensul unui mesaj politic poate fi ușor schimbat. Chiar dacă de multe ori mesajele sociale și politice manifestate de artiști sunt unele sincere, ajung să fie folosite ca propagandă, în afara contextului în care au fost concepute.
Consider că orice operă de artă din spațiul public se poate transforma în mesaj social și prefer că mesajul meu să fie unul care să inspire la nivel vizual, armonie și echilibru.
Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?
Aș vrea că publicul să rămână cu propria lui versiune a lucrării, să descopere în fiecare zi câte un alt detaliu din lucrare, câte o nouă dimensiune. Uneori îmi gândesc lucrările ca pe niște corpuri geometrice modulare, ca niște încăperi în care ne putem imagina că intrăm, după ce ne-am ales perspectiva din care dorim să le privim.
M-a bucurat mult să văd că anumite lucrări i-au inspirat pe unii trecători, care au făcut schițe după compozițiile mele, chiar s-a întâmplat să îmi trimită cineva și o broderie inspirată dintr-o pictură murală pe care o făcusem în Timișoara.
Ce urmează pentru Mircea Popescu?
Urmează noi experimente la nivel de tehnică și materiale, proiecte de surface design, iar la vara se anunță tabere de creație.
Mi-ar plăcea să îmi pot continuă și desenele din neon luminos inserate în picturi murale, să explorez mai mult zona de sculptură/obiect și să folosesc în produsul meu artistic cât mai mult din noile tehnologii. Toate pe rând sau împreună.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | ARTIȘTI URBANI
