Știrile senzaționaliste, headline-urile, burtierele, tragediile la prima mână, trăite live, prin intermediul televiziunii, radioului, internetului – toate acestea nu numai că fac parte din viețile noastre private, dar ne și definesc și ne modelează statutul de ființe sociale.
Dincolo de o jalonare ritualică a existenței noastre zilnice, știrile par să aibă un rol de paliativ, de securizare a vieții personale. Tragedia e numai a altora, niciodată a individului contemplator, așezat comod în fotoliul din fața televizorului.
Nu e o noutate că spațiul mediatic nu e nici pe departe ideal. Oricine știe intuitiv că expunerea la tornada știrilor poate cauza tulburări, stres, anxietate, dar și invidie sau satisfacție răutăcioasă. Cu toate astea, nu ne putem ține departe de ecrane. Suntem dependenți de (falsa)informare.
Alain de Botton nu este genul de critic intransigent, care deconstruiește fără să propună alternative. El schițează un proiect al știrilor viitorului, care ar prezenta și senzaționalismul normalității, nu doar anomaliile spațiului social:
“O bunică de 87 de ani a fost ajutată să urce trei etaje la gară de un tânăr pe care nu-l cunoștea.
Un profesor și-a controlat emoțiile nutrite pentru o studentă.
Un bărbat a renunțat la ideea nesăbuită de a-și ucide soția după ce s-a gândit mai bine.”
Despre toate acestea scrie Alain de Botton în acest indispensabil manual de utilizare a știrilor. Cartea lui Alain de Botton este una din acele (rare) cărți care poate nu clatină ceva din structura ta interioară, dar care, cu certitudine, modifică aproape insesizabil unghiul din care ne raportăm la eternul prezent în care (ni se pare că) suntem captivi. Rămânem, la finalul lecturii, cu o boare de optimism, cu o curiozitate promițătoare legată de resorturile știrilor și de posibilitățile lor viitoare. Poți cere mai mult de la o carte?
