De când mă știu, mi-a plăcut să călătoresc.
Cu cât mai divers și mai diferit, cu atât mai bine. Cred că e din cauză că sunt curioasă și îmi place să explorez. În baza acestei dorințe de explorare, am vizitat câte ceva din lume și ceva mai mult din Europa.
Anul acesta am revenit în Franța, o țară care întotdeauna mi-a plăcut sub foarte multe aspecte (stilul, gastronomia și natura fiind doar câteva motive). Și da, Franța a rămas frumoasă, diversă și stilată. Dar a fost prima dată când, plimbându-mă prin orașele ei, mai mici sau mai mari, m-am bucurat că trăiesc în Sibiu.
Poate că e din cauză că au trecut ceva ani de când nu mai fost în această țară. Poate că România și Sibiul s-au schimbat foarte mult între timp și m-am obișnuit cu existența de aici. Poate că, într-adevăr, anul acesta greu și cald a venit la pachet cu un climat politic și social cum nu a mai fost demult. Știam asta din presă. A fost altceva să văd cu ochii mei cum se simte o societate tensionată.
Nu are rost să intru în detalii, pentru că nici nu am pretenția să le înțeleg. Paris se pregătește de Jocurile Olimpice de vară. E multă poliție pe străzi și apar tot felul de situații. E și extrem de aglomerat. În Marsilia am ajuns în ziua alegerilor parlamentare. E destul de greu de descris.
Tot ce pot să spun e că nu mi-am imaginat vreodată că politica și diviziunea socială (pe care o percepi ușor și fără alegeri) pot da naștere unei asemenea tensiuni. Și, ce e și mai paradoxal, în satele idilice din Provence, aflate la mică distanță de Marsilia, Franța arată cu totul altfel (cam așa cum mi-o aminteam).
M-am bucurat să revăd Franța. Mâncarea e la fel de spectaculoasă, stilul e la el acasă, iar natura te lasă mut. Dar m-am bucurat și să revin în Sibiu. Dincolo de faptul că e acasă, Sibiul oferă ceva mai multă siguranță și mai puțină tensiune socială.
