Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 15/06/2024
Viața Orașului / CityZen

Povești din culise: ”Despre poezie, într-un colț de Rai” de Constantin Chiriac

Zile și Nopti Sibiu De Zile și Nopti Sibiu
Comentarii Povești din culise: ”Despre poezie, într-un colț de Rai” de Constantin Chiriac Share Povești din culise: ”Despre poezie, într-un colț de Rai” de Constantin Chiriac


Această poveste a început într-o duminică frumoasă, când am plecat din Sibiu dimineața spre Bucovina, în mijloc de mai, când salcâmii și socul erau deja în floare, când magnoliile și liliacul trecuseră…

Am plecat pe un drum neașteptat de bun și, pe parcursul lui, urcând munții, am văzut cum treptat-treptat liliacul, magnoliile și salcâmul revin în floare, surprinzându-mă a nu știu câta oară spunând: „Doamne, ce țară superbă avem!”

Am ajuns la Suceava, la festivalul teatrului care poartă numele lui Matei Vișniec, pentru o conferință pe tema diplomației culturale, urmând să merg la Mănăstirea Voroneț, la acel loc dumnezeiesc, unde doream să fac „Metanie ție, Părinte”.

A doua zi, chiar dacă prognoza anunța frig, a venit un soare neașteptat. Salcâmii, liliacul și magnoliile erau în floare, iar albastrul de Voroneț, acolo, la el acasă, era incredibil. Marii pictori anonimi care au lucrau acolo au lăsat emoțiile să plutească, la fel și secretele culorilor de-a lungul veacurilor.

Povești din culise: ”Despre poezie, într-un colț de Rai” de Constantin Chiriac

Totul era de o ordine și o curățenie exemplară, iar mănăstirea îți vine să o iei și să o pui la gât talisman, deasupra inimii, pentru ca Dumnezeu să simtă pulsând în fiecare dintre corpurile noastre buna simțire a ceea ce înseamnă astfel de capodopere pe care românii le au, dar pe care, din păcate, nu știu să le prețuiască.

Maica stareță Gabriela, pe care am cunoscut-o cu doi ani în urmă, un suflet unic, de o vrednicie, frumusețe și competență cum rar am întâlnit pe pământ, m-a rugat să primim oaspeții nu în mănăstire, pentru că acolo nu încăpeau mai mult de 50 de oameni, ci afară, unde ne așteptau peste 500 de persoane. Locul ales a fost special, chiar sub tâmpla Domnului în fața Judecății de Apoi, probabil una dintre marile capodopere ale omenirii, un loc de răscruce a ceea ce înseamnă pomenire, credință, echilibru și minune păstrată peste veacuri.

Și atunci am avut prima surpriză. Printre oaspeți se aflau elevii liceului din Gura Humorului, niște copii frumoși, însoțiți de un profesor cu harul unui dascăl veritabil, care m-au rugat să le vorbesc după recital despre poezie, despre dimensiunea teatrală a poeziei și despre ce înseamnă cuvântul și imaginea. Frumoasă și de neuitat întâlnire! Apoi a venit marea surpriză – Corul de copii Humoresca. 36 de copii ca niște îngeri.

Aveau aripi în loc de brațe. Erau sfioși, dar de o energie extraordinară. Și au făcut un brâu în jurul mănăstirii, unde s-au așezat. Probabil că arhitecții care au făcut acest sfânt locaș au știut că peste timpuri, cândva, copiii și bătrânii trebuie să se așeze. Și așa s-a întâmplat întâlnirea… Am făcut acest recital cu spatele la ei, dar avându-i în suflet, pentru că mereu m-am raportat la Judecata de Apoi și la Cel Senin, atât de frumos pomenit de Nechifor Crainic: „Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ți amiază/ Și lumea o spânzuri în haos de-o rază,/ Metanie ție, Părinte.”

N-a fost probabil metanie mai frumoasă! Îi mulțumesc Domnului, Maicii Gabriela și tuturor celor care au făcut ca alături de mine, jumătate de ceas neîntrerupt, să se perinde fiecare copil, ca să facem o imagine către zâmbetul lui Dumnezeu care a clipit de fiecare dată.

Galerie imagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută