Dragi cititori, cu ocazia poveștii precedente vorbeam despre un proiect desfășurat în premieră cu Corul Madrigal.
Suntem în Postul Paștelui și am avut onoarea de a face la Palatul Patriarhiei din București primul dintre spectacolele gândite cu celebrul ansamblu, pe texte din marii poeți români și universali, împreună cu muzica aleasă de dirijoarea Ana Ungureanu și de managerul Emil Pantelimon.
Spectacolul a fost o mărturisire în care cu toții am avut parte de o întâlnire necesară cu publicul. Am retrăit atmosfera din copilărie, când, în întâmpinarea Paștelui, locuitorii satului își văruiau casele, își curățau copacii de uscături, dădeau apoi pe trunchi cu var, în timp ce noi, copiii, ne jucam cu cărăbuși și făceam moriști. Tot în acea perioadă, auzeam cum trec oamenii pe uliță strigând la fiecare casă: „Vă rugăm să ne iertați!” Iar părinții mei spuneau: „Dumnezeu să vă ierte.”
În Săptămâna Patimilor mergeam la toate Deniile. Oamenii erau îmbrăcați cu cele mai frumoase costume populare, păstrate cu sfințenie în lăzile de zestre. Iar corurile pe care le cântau erau de o frumusețe absolut năucitoare, pentru că, prin acele cântece, nu se arătau pe ei, ci căutau să ajungă cu credință la Domnul Iisus.
Am retrăit toate acestea în dimineața zilei în care am repetat cu artiștii Corului Madrigal, în sânul unei comuniuni atât de speciale. Le sunt recunoscător celor care au ajutat la nașterea acestui miracol, ansamblului, precum și domnului Vladimir Turturică, cel care L-a pictat pe Domnul Iisus pe pereții Palatului Patriarhal. Bineînțeles, mă înclin în fața publicului, care a respirat tot timpul în tandem cu noi.
Mai avem 3 concerte (în Blaj pe 19 aprilie, în Cluj-Napoca pe 20 aprilie și în Sibiu pe 26 aprilie) la care vă invit, pentru a vă întâlni cu această formă de energie atât de specială. E probabil cel mai frumos omagiu pe care-l putem aduce, în această perioadă de post, Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos.
