Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 03/10/2023
Clin D'oeil

CLIN D’OEIL | MARIA KJARTANS: “Iubesc să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea”

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii CLIN D’OEIL | MARIA KJARTANS: “Iubesc să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea” Share CLIN D’OEIL | MARIA KJARTANS: “Iubesc să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea”
Maria Kjartans interviu Photofest 2023


MARIA KJARTANS: “Iubesc să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea”

Una dintre cele mai interesante prezenţe din Bucharest Photofest (6-15 octombrie 2023), festival ajuns la a opta ediţie, care expune lucrările a peste 150 de creatori de imagine, repere din fotografia autohtonă și internațională, o reprezintă artista interdisciplinară Maria Kjartans, cu instalaţia multimedia Fractures (fotografie şi eseu cinematografic), realizată împreună cu Vala Ómarsdóttir.

Absolventă a Academiei de Arte din Islanda şi a Glasgow School of Art, MARIA KJARTANS este actualmente preşedinta Asociaţiei Fotografilor Contemporani Islandezi (FISL), iar lucrările ei, fotografii şi scurtmetraje, au fost prezentate în peste 70 de expoziţii şi festivaluri din întreaga lume, multe fiind recompensate cu distincţii prestigioase (Art Elite Signature Prize, Ideas Tap).

Complementar activităţii ei de artist fotograf independent, atrasă fiind de performance-urile imersive şi de proiectele multidisciplinare, Maria Kjartans a co-fondat, cu 10 ani în urmă, Vinnslan, colectiv artistic islandez cu o intensă activitate, ce a avut în această primăvară, la Shakespeare Theater din Gdansk, premiera performance-ului interactiv Proximity.

De la tema existenţei sociale din Proximity până la cea a izolării ca individualităţi în Fractures, Maria Kjartans captează inevitabil atenţia prin originalitatea abordării, cea din perspectiva relaţiei dintre sine şi mediul natural.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
MARIA KJARTANS Foto: Gaby Motola

Maria, plecăm în dialog de la instalaţia Fractures, pe care publicul o va putea vedea în cadrul Photofest. Spune-mi câteva cuvinte despre conceptul acestei lucrări.

Într-un fel, conceptul este identitatea, fiindcă e vorba despre oameni care au fost diagnosticaţi cu probleme mentale şi cum îşi pierd aceştia identitatea, cum îşi pierd locul în această lume, chiar şi după ce ajung în perioada de recuperare.

Aş spune deci că ideea de bază o reprezintă reflectarea acestei probleme cu ajutorul fracturilor din natură, de felul celor care există, de exemplu, într-un canion.

Ne folosim de persoană şi de natură deopotrivă, ca să reflectăm ce se petrece în interiorul fiecăruia dintre noi toţi, în special a celor care se luptă cu probleme psihice, încercând să arătăm lumii sentimentul de a fi izolat şi marginalizat de societate.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Fractures“ Foto: Maria Kjartans

Imaginile ne transmit o sugestie de vindecare prin restabilirea conexiunii dintre eul interior şi mediul natural… de ce nu restabilirea conexiunii cu ceilalţi oameni? Instalaţia voastră are şi rădăcini în experienţe personale?

Motivul pentru care ridic această problemă în mod specific în Fractures este acela că, în urmă cu cinci ani, fratele meu, cu doi ani şi ceva mai tânăr ca mine, a fost dignosticat pentru întâia oară cu tulburare bipolară.

Ca fire, el este un tip foarte cool, cu o mulţime de prieteni şi atunci era chiar pe punctul să se însoare, pentru că prietena lui era însărcinată. Lucra la o bancă şi totul părea să înflorească în viaţa lui, până în momentul în care au pierdut copilul – ea era gravidă în luna a cincea -, iar noi am aflat că el lua şi nişte droguri de care habar n-aveam. Combinaţia asta i-a indus o stare maniacală, iar boala a afectat nu doar persoana lui, ci întreaga familie şi pe cei apropiaţi. Am reuşit să îl convingem să se interneze într-un spital şi chiar eu l-am dus până la urmă acolo.

Este îngrozitor să vezi cât de singur ajunge un om aflat în proces de recuperare, mai ales cineva despre care ştii că era extrem de prietenos şi avea o viaţă minunată.

Cred că acest mediu şi această izolare pot fi fatale deoarece, dacă nu ai şansa reconectării la societate, eşti împins înapoi înspre boală… asta am vrut noi să exprimăm prin instalaţia noastră.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Fractures“ Foto: Maria Kjartans

Pari atrasă de teme disconfortabile. Dacă în Fractures te apleci asupra consecinţelor bolilor mintale, în Spiritual Landscapes, de exemplu, te lupţi cu propriile frici. Ce anume cauţi la un subiect ca să îţi doreşti să îl explorezi vizual?

Hmmm, cel mai probabil e vorba de o întrebare care stăruie în mine însămi şi are nevoie de un răspuns în afara mea.

Întotdeauna apare ceva care îmi ridică semne de întrebare sau pe care vreau să-l dezvălui într-un anume fel… uite, nu m-am gândit la acest tip de similitudine între lucrările mele, ceea ce e foarte interesant, dar ai dreptate… face sens. Pentru că eu provin dintr-o familie foarte înclinată spre spiritualitate, plus că sunt parte – dat fiind că aici m-am născut şi m-am format – a spaţiului spiritual islandez, unde natura, vremea şi energia sunt componente cu adevărat importante din fiinţa noastră.

Credinţa asta vine din trecutul nostru, transmisă de la o generaţie la alta, pentru că de la bunicii şi de la străbunicii noştri am auzit poveşti realmente interesante despre energia pământului – care ne înconjoară – şi de lucruri pe care nu le vedem, dar, totuşi, sunt acolo.

Iubesc ideea de a fi capabilă să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea… cred că acesta e impulsul care mă determină să mă exprim vizual.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Dream in places “ Foto: Maria Kjartans w. Marino Thorlacius
Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Spiritual Landscapes“ Foto: Maria Kjartans

Pentru mine, nimic nu este mai uimitor decât magia naturii”, spuneai cândva şi, într-adevăr, fotografiile tale susţin această fascinaţie. De ce eşti înclinată să cauţi magia în natură şi nu, de exemplu, în urban?

Am copilărit în Reykjavík, alături de ceilalţi cinci fraţi şi surori, şi n-am avut posibilitatea să călătoresc foarte mult, pentru că ai mei munceau din greu amândoi, dar, pe la 14 ani, am avut noroc.

Sora mea se vedea cu un tip ce deţinea un hotel foarte izolat, mult în afara oraşului, în peninsula Snæfellsenss. Închipuieşte-ţi că era la baza unui gheţar alburiu, înconjurat de lavă neagră, cu o plajă albă… tărâmul basmelor cu elfi şi troli.

Am lucrat acolo o bucată de vreme – ziua îngrijeam caii de închiriat, seara spălam vasele, iar dimineaţa schimbam aşternuturile în camere -, dar gândeşte-te ce impact uriaş a avut pentru o copiliţă aflată atunci între 14 şi 19 ani mediul acela în care am crescut… era magic!

Pentru că eram doar o puştoaică, cei din hotel îmi spuneau poveşti cu vikingi din trecut, cu troli, dar şi cu fantome, iar eu îmi imaginam că natura e vie, deci, pentru mine, natura însemna şi suma de creaturi care îmi popula fantezia.

Acesta e motivul fascinaţiei mele şi continui să cred că natura este magică.

Eram trimisă de la hotel să fac rost de apă gazoasă şi o gaură în pământ mi-o oferea, pur şi simplu, săpai niţel, iar apa ţâşnea, pentru a fi apoi servită oaspeţilor hotelului. Asta e magia naturii!

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Wondering, wandering“ Foto: Maria Kjartans

 

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Connection“ Foto: Maria Kjartans

Întrebarea mea a plecat de la faptul că, după copilăria trăită pe tărâmul basmelor şi legendelor, ai călătorit mult prin zone urbane ultra-populate şi, totuşi, ai revenit după aceea la peisajele fruste din ţara ta…

Da. Cred că noi, oamenii, suntem capabili să vorbim şi să descriem cel mai bine lucrurile pe care le cunoaştem şi de care ne leagă ceva… dacă vrei să vorbeşti despre un lucru care este adevărat, trebuie să-l ştii, să existe o oarecare legătură între tine şi acel subiect.

Vezi tu, eu am născut un copil pe când aveam 20 de ani, dar tot îmi mai doream să aflu ce există dincolo de ceea ce ştiam eu. Când creşti pe o insuliţă pierdută în nordul Atlanticului, te simţi izolată şi crezi că orice se află dincolo de ocean e mai bun şi mai frumos… ceea ce nu e adevărat. Aşa că, într-adevăr, am umblat mult.

Ne-am luat copilul, eu şi cu soţul meu, şi am călătorit din Granada până în Glasgow şi Paris, iar când am locuit în Londra m-am implicat într-o sumedenie de proiecte ce m-au purtat tocmai din Groenlanda până în pădurea ce adăpostea comunitatea hippie din Beneficio [eco-sat din parcul natural spaniol Alpujarra – n.r.].

Pentru un motiv sau altul, întotdeauna am fost atrasă de natură, de locurile în care oamenii par mai mici şi natura mai impresionantă, chiar şi atunci când nu mă aflu în Islanda.

După ani de peregrinări, când fiica mea era pe cale să împlinească 10 sau 11 ani, am întrebat-o: ‘Ce-ţi doreşti de ziua ta?’.

Pe vremea aceea, soţul meu, care e muzician, lucra în Los Angeles, eu eram la Paris şi toate lucrurile noastre, inclusiv iepuraşul fetiţei mele, se aflau la Londra.

Ştii ce mi-a cerut? Un copac! Pe care să-l planteze în grădina bunciilor săi din Islanda.

Atunci am realizat că are nevoie de rădăcini şi ne-am mutat cu toţii înapoi pe insulă, unde i-am dăruit un copac.

Acum, evident, ea este cea care se mută la Londra. Asta e viaţa!

Dar noi, între timp, ne-am cumpărat aici o casă şi are acum încă două surioare… i-am oferit rădăcinile de care avea nevoie. Am realizat după toate călătoriile alea că nu trebuie să merg nicăieri ca să găsesc ceea ce-mi trebuie… e totul aici, în locul de unde provin. Fiindcă aici ştiu totul mai bine, cred eu.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Dream in places “ Foto: Maria Kjartans w. Marino Thorlacius

Maria Kjartans interviu Photofest 2023

„Fractures“ Foto: Maria Kjartans

Dacă în lucrarea ta tema e dată de “fracturi”, tot o fractură ar putea sugera că există şi între cele două medii pe care le foloseşti, fotografia şi filmul. Spun ‘ar putea’ fiindcă, în realitate, ele funcţionează în cazul tău complementar. Ce poate arăta fotografia şi filmul nu? Sau invers?

Fotografia este un mediu prin care imaginea rămâne cu tine, devine un slide în mintea ta, şi te marchează, te afectează realmente puternic.

Filmul are mai mult un efect de storytelling, mai ales că îi poţi adăuga muzică şi merge cu acesta în profunzime, pentru a explora emoţii multiple într-o singură lucrare.

Pentru mine însă, fotografia este în mod cert favorita, pentru că poţi colecţiona acel obiect bidimensional, îl poţi păstra, să fie numai al tău, şi e ceva care îti poate aminti de ceva sau cineva. Principial, cele două sunt la fel, dar, cu toate astea, diferă foarte mult. E ca şi cum citeşti o carte întreagă unui copil, o carte ilustrată din care poţi lectura o poveste completă pe parcursul unei seri… acela e filmul. Dar, dacă din acea carte rupi o pagină şi o păstrezi ca să-ţi amintească de un anume sentiment, aceea e fotografia.

Ador să lucrez cu ambele împreunate şi, chiar şi înainte de a mă apuca să realizez filme, utilizam acest mediu în instalaţiile mele.

Deoarece soţul meu [Biggi Hilmars] este muzician, am colaborat dintotdeauna foarte mult – chiar avem o companie care se numeşte Open Your Eyes & Listen – şi încă de când eram tineri şi entuziaşti am purtat multe discuţii pe teme spirituale.

Aşa s-a ajuns până la urmă şi la scurtmetrajul poetic din Fractures, pe care, acum, îl dezvolt într-o serie de patru părţi a 15 minute pe aceeasi temă ca instalaţia. Este o extensie pe care eu am considerat-o necesară, deoarece avem de-a face cu o problemă faţă de care trebuie să fim extrem de deschişi.

Chiar şi pe mine, personal, m-a determinat să nu mai fiu atât de timidă sau de speriată şi să vorbesc mai mult despre asta.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
Open Your Eyes & Listen (Maria Kjartans and Biggi Hilmars)

Când intervine însă stabilirea mixului de medii în proces? Creezi conceptul unei lucrări plecând de la formele de expresie pe care intenţionezi să le utilizezi ori îţi dai seama pe parcurs ce declinare se potriveşte mai bine ideii tale? 

Ideea este cea care vine mai întâi, clar… dintr-o direcţie care să mă pasioneze cu adevărat sau să mă motiveze a fora în adâncimea ei.

Pe de altă parte, mă hotărăsc relativ repede, chiar în faza de început, dacă va fi un proiect fotografic sau un film, dar, ca să fie film, ideea trebuie să mi se pară cu totul şi cu totul deosebită. Să nu uităm că realizarea unei asemenea producţii e costisitoare şi trebuie să apelezi la un sistem sau sursă de finanţare, pentru care ai nevoie de timp ca să scrii scenariul şi apoi să-l dezvolti cu speranţa că, în baza acestuia, vei putea primi acel sprijin financiar.

De asta, în mod normal, dacă te apuci de făcut un film, ai nevoie de un producător, deci totul funcţionează foarte asemănător, în fond, cu o companie, pe când în fotografie ai mult mai multă libertate să faci ceea ce îţi doreşti tu însuţi.

Din acest motiv, decid foarte repede în proces pe ce cale continui, pe cea a fotografiei sau a filmului.

Uneori însă, pe parcurs, atunci când mi se pare că ceva lipseşte, se mai poate adăuga câte un element, precum muzica, să zicem, de care eu sunt convinsă că e uneori nevoie pentru a lărgi perspectiva.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Spiritual Landscapes“ Foto: Maria Kjartans

Aşa pare a se fi întâmplat cu renumita ta serie Spiritual Landscapes, care, anul acesta, aniversează 10 ani, pentru care Biggi a compus muzica. Particularizând, povesteşte-mi despre cum ai cooptat-o în acest proiect pe Ziska, pseudonimul sub care lucra atunci Harpa Einarsdóttir, cunoscută artistă vizuală şi fashion designer, pentru a adăuga o altă dimensiune fotografiilor tale.

Oh, asta s-a întâmplat foarte devreme în procesul creativ.

Câştigasem la un moment dat un concurs iniţiat de Magnum Photos, primisem o bursă pentru a crea un proiect nou şi, în pregătirea acestuia, ideea mea a fost din start să colaborez cu un artist vizual pentru a-mi ilustra imaginile.

Ziska, pe atunci şi ea la Londra, a reprezentat de departe prima opţiune şi asta nu doar pentru că urma să realizez fotografiile în Islanda, de unde vine şi ea, dar şi din cauză că eram foarte atrasă de stilul ei… eram ca două surori spirituale, dacă vrei. Aveam idei similare şi bănuiam că-mi va fi uşor să lucrez cu ea, să îi transmit ceea ce gândesc în privinţa energiei pe care nu o vezi, dar se poate reflecta în imagini.

Deci da, ştiam că ea e persoana potrivită pentru a colabora şi am abordat-o fără rezerve, chiar dacă noi nu mai lucrasem înainte în tandem.

I-am explicat că am un proiect nou ce se va finaliza cu o expoziţie de lucru pe fotografii, la Londra, iar ea a venit la galerie când deja deschisesm spaţiul către public şi s-a apucat direct de editat imaginile… a fost, practic, un live performance, pe muzica soţului meu, compusă pentru scurtmetrajul pe care îl filmasem, dar încă nici nu fusese expus.

Am lucrat cu toţii în acelaşi ritm timp de o săptămână, aproape ca o formaţie de muzică bine închegată, după care am făcut încă un vernisaj, ca să arătăm ce realizasem în acele câteva zile.

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
“Spiritual Landscapes” MARIA KJARTANS w. ZISKA/ Harpa Einarsdóttir

Alegerea colaboratorilor potriviţi pentru demersurile tale creative e însă ceva radical diferit faţă de participarea la coagularea unui colectiv artistic. Spune-mi câteva cuvinte despre Vinnslan, pe care l-ai co-fondat, din perspectiva realizării de proiecte interdisciplinare.

Ei bine, alături de mine şi de Biggi, în Vinnslan au plecat la drum Vala [Ómarsdóttir], regizoare şi actriţă, Guðmundur [Thorvaldsson], care e actor, şi Harpa [Fönn Sigurjónsdóttir], noi toţi lucrând în Londra cam în aceeaşi perioadă de timp şi cunoscându-ne într-un loc minunat de sub London Bridge – parte bar, parte rezidenţă artistică, dar şi spaţiu de desfăşurare pentru mici festivaluri sau expoziţii -, pe care îl frecventam cu regularitate, fiindcă invitau tot felul de artişti să experimenteze şi era o plăcere să stai în faţa unui pahar de vin roşu şi să asculţi ce se mai întâmplă în avangarda artistică.

Când ne-am mutat înapoi, în Islanda, cam prin 2012, am rămas cu toţii cu o anume nostalgie, fiindcă un asemenea loc nu exista în ţara noastră… la noi nu sunt decât galerii sau spaţii de artă convenţionale, deci nimic vibrant, care să fie plin de viaţă şi care să încurajeze formele artistice hibride sau mixurile culturale. 

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Proximity“ Foto: Vinnslan FB

Atunci ne-am decis să înfiinţăm această companie, Vinnslan, noi fiind artişti multidisciplinari obişnuiţi deja să lucrăm împreună în cadrul a diferite platforme… teatru, film, instalaţie, nu are nicio importanţă, atâta vreme cât noi considerăm că sunt relevante la un moment dat.

Am ajuns astfel să performăm în diverse ţări şi chiar în primăvara aceasta am avut o premieră sold out la Shakespeare Theater din Gdansk [performance-ul interactiv Proximity, având-o pe Maria Kjartans drept co-creatoare – n.r.], iar acum lucrăm o piesă cu un grup norvegian numit DanceLab, o companie de dans preocupată inclusiv de latura experimentală, şi mai avem în producţie un proiect chiar aici, în Islanda, o mixtură de film şi teatru.

Ne place să gândim out of the box, să experimentăm cu diverse forme artistice şi să comunicăm teme ce merită sau au nevoie să fie aduse în atenţia oamenilor. 

Maria Kjartans interviu Photofest 2023
„Proximity“ Foto: Maria Kjartans
Maria Kjartans interviu Photofest 2023
MARIA KJARTANS Foto: Vinnslan FB

Odată plecată în căutarea artistică de la un concept, fie acesta existenţa socială în Proximity sau cea individuală în Fractures, ce este mai important, obiectivul pe care îl ai în minte sau explorarea pe care o întreprinzi pentru atingerea lui?

Cred cu tărie că mult mai importantă este călătoria, fiindcă, pe măsură ce pui sau îţi pui întrebări, primeşti şi unele răspunsuri, deci nu e relevantă o eventuală aspiraţie personală la celebritate, ci modul în care tu te deschizi, oferi şi devii permeabil faţă de universul artistic, mai ales că, în lumea europeană a artelor, legăturile creative sunt puternice şi ne influenţăm constant unul pe altul.

Deci e posibil ca un experiment de-al meu, asociat unui dialog online sau a expunerii pe Instagram, să declanşeze în mintea altui artist o conexiune ori o idee care poate duce lucrurile chiar şi mai departe decât mi-am imaginat eu.

Dacă un subiect iniţiat prin demersul tău se relevă a fi foarte important pentru lume, se pornesc discuţii în jurul acestuia şi, cu toate că rămâne de văzut unde se va ajunge, tu speri că şi altcineva va deveni preocupat de ideea ta şi va începe să lucreze pe marginea ei.

Cred că scopul nostru este să inspirăm şi să facem să fie mai bine, să facem în aşa fel încât oamenii să-şi vadă lumea într-un fel mai bun, mai frumos.

Interviu de IOAN BIG | CLIN D’OEIL

Foto header: MARIA KJARTANS | Autoportret

Maria Kjartans interviu Photofest 2023

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută