Noi toți avem cinci simțuri de bază: văz, auz, miros, gust și cel tactil. Organele asociate fiecărui simt transmit informații către creier pentru a-l ajuta să perceapă mai bine lumea din jur. Pe noi ne interesează astăzi în ce măsură un context senzorial complex poate îmbunătăți o experiență culinară. Mai ales în încercarea de a ademeni mai ușor vizitatori în satele noastre. Adică acolo unde se produce mâncarea de fapt și unde poți descoperi adevărata cultură gastronomică. Răspunsul nu e unul simplu fiindcă e foarte des diferit, de la om la om.
Teaser-ul e evident mâncarea în sine. Dacă spui „corcodușe și salvie la Nocrich”, deja îți-e mai ușor să-ți imaginezi ce va fi acolo și vei lua decizia de a gusta ce s-a gătit cu ele. Dacă îți povestesc doar despre biserici fortificate, sași și olari cred că e mai greu să iei o decizie așa rapid și rămâne să vezi ulterior ce vei face. Ei bine, vizitatorii la evenimentele noastre rurale au șansa să guste din ceea ce le oferă satul, dar nu-i lăsăm să mănânce pur și simplu. Lângă masă sunt mereu femeile care au gătit și care-ți explică și te îndeamnă, hai, gustă și asta, la noi în sat așa se mănâncă. Și în momentul acesta tu deja ești influențat de un context, în care contează tot cadrul senzorial, nu doar gustul. Intervine așadar povestea celor gustate și a celor care au preparat mâncarea. Mai mult, după ce mâncăm avem partea principală a experienței, adică descoperim satul împreună, într-un tur. Când mergem prin sate, încercăm să dăm răspunsul la întrebări precum de ce arată așa satul, de ce gustul e ăsta, de ce se produc aici cartofi și ceapă și nu altceva. Le explicăm vizitatorilor teritoriul și de ce e important să păstrăm ce ne dă natura în zona respectivă. De asta ne zbatem așa de mult să vină oamenii în sate. Dacă ei înțeleg „de ce“-urile din jurul mâncării locale, vor deveni ei înșiși ambasadorii regiunii, și vor face același exercițiu în satele bunicilor lor sau pe unde ajung ei, vor căuta ce e local, vor căuta să înțeleagă.
Ca să fim convinși că fiecare își găsește povestea care îi place în ziua când e cu noi, există și o a treia parte a evenimentelor și anume, atelierele. Pe lângă faptul că oamenii mănâncă, vrem ca ei să și învețe. Dacă suntem în Sibiel, de pildă, unde există un Muzeu al icoanelor pe sticlă, îi ducem să învețe și ei, facem un mic atelier de pictură pe sticlă.
Cum e acum? Gustul sau povestea atrage mai mult? Poftă de ceva bun sau de o poveste cu tâlc? Rămâne de văzut la fiecare. Haideți în sate oricum ar fi!!
