Mâncarea, cel puțin cea locală, mai ales cea servită acolo unde se produce, influențează decisiv tipul de identitate culturală, așa cum este el percepută din exteriorul unei comunități rurale.
Încerc să exemplific în cele ce urmează cum ajută mâncarea locală la crearea unei identități naționale, regionale sau măcar într-o zonă mică, de regulă etnografic compactă. Gândiți-vă doar la păstorii din Mărginime pe care toată suflarea românească îi identifică cu burduful de munte sau telemeaua de Sibiu, la sașii care își apărau satele cu biserici fortificate unde un turn era dedicat slăninii și cârnaților sau la maghiarii din Valea Calvei care în continuare sunt recunoscuți pentru turta dulce.
Exemplele pot continua cu diverse grupuri de populație care consumă foarte des același tip de mâncăruri sau folosesc ingrediente comune: landlerii folosesc foarte des zahărul și îndulcitorii la aproape toate preparatele lor (au inclusiv supe și feluri principale dulci), bucovinenii adaugă smântână și lactate la majoritatea preparatelor lor, secuii adaugă paprica iute la multe din mâncărurile lor reprezentative.
Exact așa am ajuns noi, ca țară, să fim cunoscuți ca nația ciorbei sau mămăligari, la fel cum alții sunt macaronari sau mari mâncători de gulaș. Mâncarea îți definește identitatea iar pe de altă parte leagă foarte ușor comunități diferite, neavând nevoie de traducere ci doar de gust. La masă prietenia culinară funcționează minunat. Mai mult ultimele trenduri de turism cu focus pe gastronomie ajută la păstrarea acestor caracteristici specifice fiecărui teritoriu și culturii. Bună treabă, nu?
Dacă facem un pic de zoom out și ne uităm la nivel global, mâncarea conectează oameni foarte diferiți, pe subiecte foarte sensibile și este astăzi o formă pronunțată de politică mondială. Vă dau doar un exemplu: Slow Food are organizații în peste 160 de țări fiind cea mai mare mișcare politică din lume. Vă puteați gândi că mâncând local sunteți un activist? Ei bine, așa merg lucrurile.
Nu în ultimul rând, mâncarea locala e și un instrument de educare a populației din zone cu prosperitate scăzută, prin programe de creștere a calității produselor, igienei personale și perspectivei de cariere oferite.
Devenim astfel ceea ce mâncăm, sau e doar o percepție superficială?
