Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 20/10/2021
Lifestyle Viața Orașului

Poveștile orașului

Antoneta Gales De Antoneta Gales
Comentarii Poveștile orașului Share Poveștile orașului


Pentru că vine vremea rea și vremurile sunt așa cum sunt, orice previzionare a activităților culturale ar trebui să fie doar un fel de dorință relaxată și nu o așteptare. Mai mult decât oricând, flexibilitatea ne-ar fi de ajutor. Dacă reușim să planificăm ceva și evenimentul respectiv chiar se va ține, ar merita să vedem asta ca pe un noroc și să ne bucurăm că am reușit. În cazul în care se anulează sau se amână până la creșterea temperaturilor și scăderea cazurilor, cred că întrebarea cea mai valoroasă este următoarea: „Ce se poate face în condițiile date?”

Ca anotimp permanent, mie mi se pare că la Brașov e un fel de iarnă perpetuuă: primăvara e un fel de speranță, vara pare o iarnă foarte călduroasă, toamna e doar o iarnă blândă. Întotdeauna, după câteva luni care par doar o păcăleală, iarna își intră în drepturile ei depline. 

Cele câteva zile extrem de friguroase de la sfârșitul lui septembrie au contribuit la această versiune de optimism tragic. Mă concentrez pe orașul ăsta minunat al nostru, la toate bucuriile pe care ni le oferă fără să facem niciun efort. Și voi vorbi despre câteva dintre poveștile Brașovului, povești pe care ai putea să le descoperi și tu, trebuie doar să ieși la plimbare. 

Muntele Tâmpa, acest mare parc al orașului

Legenda spune că muntele a adăpostit un balaur înaripat în grota „Bethlen”. Toți locuitorii erau îngroziți, pentru că atunci când era înfometat zbura în cetate și vâna animale și oameni. 

Se spune că un tânăr a mers odată să învețe în apropierea zidului cetății, într-un loc ferit și liniștit. Balaurul i-a auzit glasul, a coborât din Vârful Tâmpa și l-a înghițit pe loc. Un viteaz a umplut o blană de animal cu var stins și l-a momit pe balaur imitând sunetele făcute de viței când pasc liniștiți pe pajiști. Balaurul a venit în goană, a înhățat vițelul-capcană și s-a dus să își potolească și setea la izvor. Varul a început să se încingă, iar balaurul a fost înfrânt. Tânărul încă mai trăia și a fost salvat. 

Se pare că imediat după moartea balaurului au apărut o mulțime de șopârle care pot fi întâlnite și acum în rezervația naturală Muntele Tâmpa: șopârla de munte, salamandra sau tritonul carpatic. Privește cu mare atenție dacă urci pe Tâmpa, ai grijă pe unde calci: dacă vezi o șopârlă, îți poartă noroc timp de un an, dacă îi faci rău vreuneia, îți aduce ghinion trei ani. 

În peştera din stânca Tâmpei a fost amenajat pe la 1890 un restaurant cu berărie, ce ulterior avea să primească denumirea de Bethlen, după András Bethlen, ministrul agriculturii maghiar care vizitase Braşovul în 1891. După anul 1948 s-a numit „Cabana-restaurant Tâmpa”. Pe 23 martie 1977, cabana a ars în întregime.

Spurcata, acest râu în care se scaldă vrăjitoarele

Acest mic curs de apă a protejat mult timp zidurile Brașovului împotriva dușmanilor. Sașii se temeau de el, mai ales noaptea, căci aici veneau vrăjitoarele să se scalde. Chemate de duhuri necurate, ele se ridicau din așternut și alergau goale pe străzile orașului venind apoi la pârâu și scăldându-se aici alături de un fantomatic cerb alb. 

Dacă mai ies sau nu vrăjitoarele noaptea, nu știu a-ți spune. Tind să cred că toată transformările și modernizările care s-au făcut în zona După Ziduri le-au îndepărtat.  

Fluierașul din Hamelin, această legendă ubicuă în Transilvania

În orașul saxon Hamelin (sau Hameln) a avut loc cândva o invazie de șobolani. Oamenii au încercat orice să-i alunge, dar nu au reușit nici cu cele mai puternice otrăvuri. De spaimă, pisicile au decis să emigreze în cetățile învecinate. 

Un tânăr cântăreț din fluier a salvat orașul, a vrăjit șobolanii cu cântecul său și astfel i-a condus afară din oraș. Doar că oamenii din Hamelin au fost nerecunoscători și nu au vrut să-l plătească. Supărat, cântărețul s-a răzbunat pe oraș și în ziua Sfinților Ioan și Pavel, pe când adulții erau la slujbă, le-a vrăjit copiii cu cântecul său și i-a răpit. Una dintre variantele legendei spune că Fluierașul din Hamelin a dus copiii într-o țară minunată, numită Transilvania, unde aceștia au trăit fără griji, departe de răutățile lumii. Urmașii acestor copii ar fi sașii transilvăneni. 

În Piața Sfatului e o statuie a unui băiețel care cântă la flaut. Sunt momente în care-mi place să cred că sculptorul s-a gândit la legenda din Hamelin. E povestea pe care o construiesc eu după cealaltă poveste. 

Biserica Neagră și băiețelul care ne vede de sus  

În echipa de meșteri care construia biserica a apărut la un moment dat un tânăr extrem de talentat. A intrat ucenic, dar a reușit în scurt timp să-i depășească în măiestrie pe mulți dintre cei de la care ar fi trebuit să învețe. Un meșter invidios s-a temut de el și l-a împins pe tânăr de pe acoperiș. Cuprins de remușcări sau doar din dorința de a părea mai îndurerat decât era, i-a făcut o statuie. 

Mai e o variantă mult mai tristă a poveștii. Legenda asta spune că un meșter a fost vizitat pe șantier de către băiatul lui, care a căzut. Tatăl răpus de durere, a ridicat statuia în memoria fiului pierdut. 

Vei vedea statuia pe partea din dreapta a bisericii, trebuie să te uiți atent, statuia e mai deschisă la culoare, o să descoperi un copil care pare aplecat peste margine și privește în jos. 

Mai sunt multe povești de spus. Mai sunt multe locuri de descoperit în Brașov, sunt sigură că ar merita să faci o plimbare, să privești cu curiozitate clădirile, statuile, pădurile și să ai mare grijă la șopârle. 

Text realizat de Antoneta Galeș în colaborare cu Irina Mastan, istoric

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.