Mi-am petrecut o mare parte din vară urcând la colibele de fân din zona Rău Sadului. Acolo, sus, totul se face lent, totul are nevoie de efort mai mare și mâncarea are gust mai bun. Dar care e povestea colibelor și de ce sunt ele așa de importante pentru specificul gastronomic local? Zona de pășune și de fâneață din Râul Sadului se găsește la o altitudine cuprinsă între 900 și 1.400 de metri, în Munții Cindrel. Acest perimetru adăpostește, prin colibele de fân, ciobanii cu turmele lor de oi, de la Paște până în luna iunie și din septembrie până în februarie.
Din cele 213 colibe de fân care existau în 1955 pe cei 4 munți aparținători comunei din masivul Cindrel, în prezent au mai putut fi inventariate doar 70, și nici acestea nu sunt toate într-o stare foarte bună – doar 35 sunt funcționale, 20 fiind vizibil degradate, iar 15 deja căzute. Numărul celor folosite astăzi pentru activități tradiționale este și mai redus: ca. 10 sunt folosite vara și doar 2 iarna. În ultimii 30 de ani, situația s-a schimbat radical, turmele fiind duse din ce în ce mai puțin la munte din cauza condițiilor dure pentru oameni și a veniturilor scăzute rezultate din creșterea animalelor.
Ca să schimbăm ceva, noi ne-am propus renovarea podului și a acoperișului unor colibe și să determinăm astfel apariția unei modalități alternative de cazare la dormitul în fân. Următorul pas va fi brandingul produselor și al serviciilor legate de colibe pentru produse. Adică vom gândi o strategie de promovare pentru brânză și tot ce se poate face sus la colibe.
Astfel sperăm să creștem valoarea mâncării produsă în această regiune și să aducem o schimbare de imagine a acestor plaiuri frumoase. Mâncarea ne ajută în acest fel pe toți să conservăm și salvăm un peisaj cultural unic, cel al zone subalpine din Munții Cindrel.
E uimitor câte roluri poate avea mâncarea și decizia noastră zilnică de a consuma produse locale, nu?
